Norme și dispoziții canonice privind căsătoriile mixte

INTRODUCERE

Căsătoria și familia reprezinta un adânc ocean purtat de valurile timpului trecut de la prima pereche de oameni până astazi. Familia este reflectarea chipului lui Dumnezeu în om, manifestata prin comuniunea specifica ei, asemenea comuniunii intratrinitare.

Căsătoria este socotită drept cea mai veche instituţie a dreptului divin, fiindcă ea a luat fiinţă — aşa cum se referă în Sfânta Scriptură — odată cu crearea primilor oameni, Adam şi Eva. În capitolele I şi II de la Facere se spune că după ce Dum¬nezeu a făcut pe om, a văzut că "nu este bine să fie omul singur" şi de aceea i-a făcut ajutor potrivit pentru el, făcând în acest scop pe femeie, "os din oasele lui Adam şi carne din carnea lui" (Fac., 2, 23). Apoi, binecuvîntîndu-i, le-a spus: "Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pămîntul şi-l stăpîniţi" (Fac. 1, 28). Totodată Dumnezeu a rânduit ca înmulţirea oamenilor să aibă loc prin iubire, prin crearea de noi familii: "De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amîndoi un trup" (Fac. 2, 24).

Clement Alexandrinul susține că "scopul celor care se căsătoresc este nașterea de copii, iar ținta lor să aiba copii buni". El dă exemplul plugarului care aruncă semințele în brazdă cu nădejdea dobândirii unei recolte bune. "Cu mult mai bun este plugarul, care seamănaă un ogor însuflețit". acesta însă nu trebuie să risipească sământa, pentru a nu lucra contra rațiunilor firii. Omul devine chipul lui Dumnezeu atunci când "conlucrează cu Dumnezeu la nașterea omului" .

Astfel, familia nu este formata numai din barbat și femeie ci și din copii, fața de care Mântuitorul și-a manifestat întotdeauna iubirea, luându-i în brațe, binecuvântându-i și dându-le exemplu de curație sufleteasca. Părinții au datoria de a oferi lucruri bune copiilor, dar și copii trebuie să-și cinsteasca părinții, cum prevede Legea și după cum Domnul Însusi a dat exemplu.

CĂSĂTORIILE MIXTE

Biserica Ortodoxă s-a confruntat cu problema căsătoriilor mixte încă din epoca apostolică, atunci când primii săi membri, recrutaţi dintre iudei şi păgâni, încheiau căsătorii legale, adică după rânduielile dreptului roman, cu necreştinii. Tot atunci a apărut şi „problema practică, de a şti ce se întâmplă cu legătura conjugală a doi necreştini, dintre care unul s-a convertit la „religia creştină.”

Comentând cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Nu trageţi cu necredincioşii într-un jug străin vouă... ce însoţire are credinciosul cu cel necredincios?”(II Corinteni VI, 14), canonistul Valerian Şesan spune că: „între soţii de credinţă deosebită nu se poate ajunge idealul căsătoriei creştine” . Tot Sfântul Apostol Pavel adevereşte că se întâmplă adeseori ca atunci când doi necreştini încheiau o căsătorie, numai unul dintre soţi devenea creştin.

Apostolul neamurilor cu privire „la întrebarea Corintenilor dacă o astfel de căsătorie mixtă – sub raportul credinţei deosebite a soţilor – trebuie anulată sau să rămână în fiinţă... a dat un răspuns care a rămas cu putere de normă legală”. Răspunsul este următorul „Dacă din doi soţi păgâni unul trece la creştinism şi celălalt soţ păgân nu voieşte să trăiască împreună, atunci căsătoria se desface şi soţul creştin poate încheia o a doua căsătorie; dacă însă soţul păgân vrea să trăiască împreună cu soţul creştin, atunci acesta din urmă poate încheia o altă căsătorie abia după moartea soţului păgân”. (I Corinteni VII, 14).

„Tertulian numeşte căsătoriile dintre creştini şi necreştini ca asociaţii desfrânate şi are excomunicarea celor căsătoriţi astfel.”

Răspunsul Sfântului Apostol Pavel se regăseşte şi în textul canonului 72 Trulan iar existenţa unei astfel de căsătorii mixte în principal se recunoaşte, deoarece căsătoria a fost încheiată înainte ca soţul respectiv să fi primit credinţa ortodoxă. „Prin urmare, privilegiul paulin ... a principalizat aplicarea iconomiei de către Biserica Ortodoxă numai în cazul în care respectiva căsătorie a fost contractată înainte ca unui dintre soţi să fi fost încreştinat. Cât priveşte căsătoria creştinilor cu necreştinii, Sfântul Apostol Pavel s-a pronunţat negativ, interzicând-o cu desăvârşire (II Corinteni VI, 14)” .