Ochiul lui Dumnezeu - Recenzie

“Ieromonahul Mihail Gheațău s-a născut în 1970 la Botoșani. A absolvit facultatea de Arte Plastice, Decorative și Desing a Universității de Arte “George Enescu” din Iași, secția pictură. Este licențiat al Facultății de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” din Iași, secția pastorală. Activează în cadrul atelierului de pictură “Sfinții Trei Ierarhi” din Iași.”

Autorul, Părintele ieromonah Mihail Gheațău, propune cititorului o cercetare în istoria artei și a iconografiei . Cartea este strucuturată pe trei capitole reprezentative care au în centrul atenției simbolul “Ochiul lui Dumnezeu” prezent în difirite religii și culte, precum cele orientale, arabe și asiatice. Apoi sunt amintite reprezentările plastice ale ochiului în scrierile cabalei “creștine” și simbolistica acestuia în cadrul unor ordine religioase, organizații din Apusul Europei. În ultimul capitol, se schimbă cadrul, de data aceasta simbolul nostru este urmărit în timpul Revoluției Franceze, dar și în spațiul ortodox suprins în diferite contexte. În final autorul vine în ajutorul nostru cu câteva concluzii și două anexe cu ilustrații, una cu diferite modele de cârje arhierești și una cu reliefuri votive.

După cum menționează și autorul “imaginea ochiului poate fi, în funcție de apartenența religioasă, un simbol, un talisman sau chiar o zeitate” Acest lucru evidențiază diversitatea locurilor în care poate fi întâlnit acest simbol, atât în arhitectură cât și în obiectele de cult bisericești.

Ochiul lui Horus, „ca simbol divin, ochiul era pentru gândirea egipteană un etalon, un model absolut al ideii de perfecțiune” , este un simbol protector, aducător de înțelepciune, claritate și luciditate purtătorului.

În religiile indiene, atât în hinduism cât și în budism, ochiul divin apare sub forma celui de al treilea ochi, marcat de un punct plasat în zona frunții, între cei doi ochi fizici. Hindușii au credința că fiecare om posedă un al treilea ochi, având menirea de a-l canaliza către puterea sa ascunsă, interioară. În gândirea occidentală, al treilea ochi a devenit un simbol al clarviziunii și vederii secunde Simbolul celui de-al treilea ochi, numit și ochiul interior, rezumă credința că asemeni lui Siva sau Buddha. Ochii lui Buddha, un simbol întâlnit în locașurile "stupa" (templu de închinăciune și meditație) din buddhismul tibetan, poartă semnificația ochilor atoatevăzători, a înțelepciunii și compasiunii omniprezente a acestuia. De asemnea, Simbolul ochilor lui Buddha are menirea de a aminti buddhistilor să își impună un comportament etic, să mediteze și să facă jertfe rituale pentru a elimina lăcomia din viețile lor.Al treilea ochi a lui Siva este “simbolul preschimbării iubirii fizice în cunoașterea spirituală, fiind totodată și simbolul iluminării.”

Capitolul unu este foarte bine structurat și complex, situațiile amintite mai sus în care se regăsește simbolulul ochiului sunt doar câteva dintre cele amintite de către autor. Un singur lucru pe care l-aș adauga ar talismanele.Exista credința că farmecele sunt cauzate de un spirit nociv care emană din ochiul celui care deoache. Practicile păgâne de contracarare a deochiului erau descântece specifice și amuletele care aveau forma ochiului. Această credință s-a perpetuat și este regăsită și astăzi în practicile și credințele populare.Talismanele care au rolul de a îndepărta blestemul ochiului malefic nu au ocolit nici creștinismul, nici islamul. În Turcia, talismanul purtat pentru a feri de deochi și farmece este cunoscut sub numele de nazar. În lumea islamică simbolul a evoluat în „hamsa” ochiul de deochi și apoi a devenit „Mâna Fatimei”, iar în cultura evreiască „Mâna lui Miriam”.

Capitolul doi își face debutul cu „scrierile despre Cabala întocmite de creștini care aveau la orgine dorința de a converti pe evrei, dar mai presus aceasta, doreau să afle în Cabala confirmarea dogmei creștine, punând în relief asemănările între ideile cabalistice și Noul Testament. „

Termenul Cabala provine din limba ebraica veche insemnand "primire" sau "traditie". Reprezinta un sitem mistic iudaic dezvoltat traptat intre secolele III-XII- d.Hr., care a atins perioada de inflorire in timpul Spaniei musulmane. Dupa expulzarea evreilor din Spania spre sfarsitul secolului al XV-lea, sistemul s-a raspandit in intreaga Europa incluzand Israelul, dovedind chiar o influenta majora asupra hasidismului. Potrivit traditiei hermetice, Cabala presupune o interpretare mistico-religioasa data de iudaism Vechiului Testament. Doctrina mistica iudaica din Evul Mediu bazata pe aceasta interpretare ce a aparut, probabil, inca din timpul captivitatii babilonene fiind transmisa printr-un sir de initiati, se pretinde a fi revelata. Cabalei ii este specifica interpretarea Bibliei ebraice in sens ocult, recurgand la simbolismul numerelor si literelor, uneori si la practici magice.