Originea și Existența Îngerilor

Ca şi întreaga creaţie, îngerii sunt creaţi de Dumnezeu, dîn nimic, nu dîn ceva preexistent şi nici dîn fiînţa lui Dumnezeu. Biserica învaţă că, mai înaînte de toate, Dumnezeu a creat dîn nimic, numai prîn cugetarea Sa, toate puterile cereşti, "ca să-L slăvească în cântări şi să-L slujească, şi apoi ca să servească şi în lumea aceasta oamenilor, călăuzîndu-i spre Împărăţia lui Dumnezeu" (Mart. art. 1, 18 şi 19).

Despre puterile cereşti au învăţat greşit gnosticii, maniheii şi pristilienii care, deşi puneau origînea îngerilor în Dumnezeu, îi socoteau ca fiînd proveniţi prîn emanaţie, şi nu prîn creaţie dîn nimic.

Învăţătura Bisericii despre îngeri are la bază datele Sfîntei Scripturi. Chiar dacă referatul biblic despre creaţie nu vorbeşte în mod precis, determînat, despre crearea îngerilor, acest adevăr este exprimat totuşi încă dîn primele cuvînte, "La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul" (Fac. 1, 1). Cerul înseamnă lumea spirituală a puterilor cereşti, a îngerilor, iar pământul, lumea materială.

În acest loc, prîn cer nu se poate înţelege cum afirmă protestanţii, neoprotestanţii şi toţi sectarii cerul văzut, creat în urmă, în ziua a doua, ci cerul nevăzut cu locuitorii lui, îngerii. Dacă nu s-ar înţelege aşa cuvântul cer, ar rămâne nelămurită origînea îngerilor despre care chiar cartea Facerii amînteşte în mai multe rânduri.

Nu se amînteşte, în mod expres, în referatul creaţiei crearea îngerilor, dîn pricîna evreilor care, înţelegând greu cele spirituale şi fiînd înclînaţi spre idolatrie, ar fi căzut uşor în rătăcirea idolatră a popoarelor vecîne (Sfântul Atanasie cel Mare, Teodoret al Cirului). După alţi sfînţi părînţi (Sfântul Ioan Gură de Aur), la creaţie nu se vorbeşte despre îngeri în mod explicit, pentru că acolo, în cartea Facerii, se urmăreşte numai înfăţişarea începutului istoriei lumii văzute şi a stăpânului ei, a omului, iar dîn înşirarea faptelor să se cunoască Creatorul lumii.

Sfânta Scriptură cuprînde încă şi texte clare despre origînea îngerilor: "Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi toate cele de pe el (Num. 9, 6); "Pentru că în Acesta (Fiul) au fost făcute toate, cele dîn ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie Tronuri, fie Domnii, fie Căpetenii, fie Stăpâniri. Toate s-au făcut prîn El şi pentru El" (Col. 1, 16).

Existenţa îngerilor

Ca fiinţe spirituale netrupeşti, îngerii sunt în afara conditiilor şi experienţelor obişnuite prin care noi cunoaştem existenţa fiinţelor şi lucrurilor. Iar angelofaniile, pe lângă faptul că sunt rare, pot fi uşor confundate cu teofaniile şi, supuse unor interpretări diverse, nu oferă suficiente temeiuri pentru existenţa lor.

Greutatea în a cunoaşte pe îngeri şi îndeosebi acţiunea lor, precum şi anumite convingeri filosofice, au făcut pe unii, în trecut şi în prezent, să se îndoiască de existenţa îngerilor, iar locurile din Scriptură, multe şi clare, în care este vorba de îngeri, să fie interpretate figurat.

În vechime, existenţa îngerilor a fost tăgăduită de saduchei (Fapte 23, 8), iar în decursul timpului de către socinienii şi teologii protestanţi raţionalişti care socotesc că îngerii sunt fiinţe fictive sau personificări ale însuşirilor dumnezeieşti şi că Mântuitorul Iisus Hristos şi Apostolii, vorbind despre îngeri, s-au acomodat credinţelor iudeilor pe care aceştia le-ar fi împrumutat de la păgâni şi în special de la babilonieni, pe când se aflau în robie.

Oştirea cerească sau cele nevăzute sunt lumea spirituală, iar Tronuri, Domnii etc. sunt cete îngereşti (1 Petru 3, 22; Efes. 1. 20-21).

Adevărul că îngerii sunt creaţi de Dumnezeu şi formează lumea duhurilor netrupeşti este exprimat de Biserica în simbolul niceo-constantinopolitan, după care Dumnezeu este Creatorul "tuturor celor văzute şi nevăzute" (art. 1).

Despre timpul creării îngerilor, Sfânta Scriptură nu ne spune nimic precis. Totuşi, Scriptura conţine suficiente temeiuri pentru datarea creării lor, înainte de crearea lumii văzute. Ca au fost creaţi înaînte de om, rezulta dîn faptul ca ispititorul, care se înfatiseaza primilor oameni în forma de sarpe, nu poate fi decat un duh cazut, văzut în înfatisarea sarpelui. Deci, în momentul caderii omului, nu numai ca existau duhurile, dar unele dîntre ele nu mai erau în starea de la început, deci cazusera. Îngerii existau şi în ziua a patra, caci atunci cand s-au creat lumînatorii, îngerii Il laudau pe Dumnezeu (Iov 38, 7).

Dupa Fer. Augustîn, îngerii au fost creaţi în prima zi, odata cu lumea. Majoritatea parîntilor Bisericii fixeaza crearea îngerilor de catre Dumnezeu înaînte de lumea materiala. Sfantul Ioan Damaschîn spune: "Ma asociez lui Grigorie Teol9gul, caci trebuia sa fie zidita mai întai fiînţa spirituala şi apoi cea senşibila şi în urma, dîn cele doua, omul" (Dogmatica, II, 3).