Ortodoxia sau Locul Întalnirii cu Dumnezeu

Înca din momentul creatiei, omul a fost înzestrat de Dumnezeu cu libertate, putînd sa-si manifeste dragostea sa fata de Creator în mod liber. Însa el, omul, crezînd ca are tot ce vrea si ca poate face orice si fara Dumnezeu si-a luat partea cu care fusese înzestrat si a plecat în tara îndepartata, tara pacatului, prin calcarea poruncii si refuzul de a conlucra cu dragostea Tatalui (Lc. 15, 11-32).

Hristos se pogoara în lume pentru a ridica pe om din moartea pacatului la viata în Dumnezeu. Omul nu mai este stapînit de moarte, ci se face un învingator al ei prin viata cea întru Hristos, fiind înzestrat cu putere de sus, cu harul ce izvoraste din Fiinta Divina a Sfintei Treimi, care se revarsa în Biserica.

Biserica este locul de întîlnire al omului cu Dumnezeu, treapta de pe care si prin care îsi începe zborul sau spre înaltimile ceresti. Ea este cea care ne ofera tot ceea ce ne este necesar pentru a ne realiza conditia de oameni.

Unicitatea lui Dumnezeu presupune principiul singularitatii Bisericii, în sensul ca El ofera puterea desavîrsita si nu are nevoie de o corectare în actele Sale. Lucrarea Lui nu se repeta, ceea ce zideste El nu are nevoie de o întarire din partea altcuiva, caci este întarita din fire. Biserica cea zidita de Dumnezeu este una, iar celelalte asa-zise “biserici” sînt zidite de oameni, care, crezîndu-se dumnezei încearca sa-L corecteze pe Dumnezeu, potrivit conceptiei lor demonice. “Biserica cea una este mostenitoarea Celui Care prin fire este Unul; si pe aceasta Biserica se silesc ereziile sa o împarta în multe biserici”1.

Adevarata Biserica este zidita pe “Piatra cea din capul unghiului” (Ps. 117, 22: Is. 28, 16; Mt. 21, 42; Mc. 12, 10-11), Care are vîrful în Dumnezeu si Care este Dumnezeu. Originea ei este divina si nu are la baza principii umane.

Pentru Sf. Grigorie de Nyssa, întemeierea Bisericii este echivalenta cu o noua zidire a lumii (Omilia 13 la Cîntarea Cîntarilor). Prin urmare, lumea fiind creata o data, tot la fel si Biserica se întemeiaza o data si pentru totdeauna. Ea este zidita pentru vesnicie si este condusa de Hristos, Capul sau (Colos. 1, 18), fara întrerupere: “... portile iadului nu o vor birui” (Mt. 28, 20).

Romano-catolicii sustin ca ei sînt cei care constituie Biserica adevarata, deoarece marturisesc “integral si autentic adevarul universal si ortodox, pe întreg globul”2.Vorbe goale pe care nici ei nu le cred, caci istoria crestina arata si demonstreaza netemeinicia lor. Nu poti sa fii cu Dumnezeu atîta timp cît nu pastrezi cuvîntul Sau, ci încerci sa-l modifici dupa bunul tau plac. Ori cîte dogme noi nu au intrat în biserica lor, dogme care nu au nici macar un principiu logic, dar altminteri scripturistic? Sf. Ap. Pavel ne învata ca Scriptura nu poate fi modificata: “Dar chiar daca noi sau un înger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o - sa fie anatema!” (Gal. 1, 8).

Adevarata pazitoare a cuvîntului lui Dumnezeu este Biserica Ortodoxa. Ea este paznicul credincios care tot timpul a respectat porunca Domnului si tocmai de aceasta a împlinit-o pentru ca Hristos a fost, este si va fi prezent în ea: “Si toate le-a supus sub picioarele Lui si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate întru toti” (Ef. 1, 22-23).