Prăbușirea Bisericii Anglicane sub Asaltul Agresiv al Ideologiei Seculare

În prezent, Biserica Anglicana se confrunta cu o criza fara precedent în istoria sa de 500 de ani. Asistam la deznodamântul luptei dintre ramasitele învataturii lui Hristos care mai persista în aceasta confesiune si ideologia seculara care i-a luat locul gradat si, în ultimii ani, din ce în ce mai agresiv.

Lupta se da între doua tabere existente în sânul Bisericii Anglicane: tabara conservatoare, care apara înca valorile initiale ale anglicanismului si cea liberala, care încearca, cu vehementa, sa elimine cu totul orice concept care interfera cu noile curente ideologice anti-crestine; în ultimul timp, devine din ce în ce mai vizibila înfrângerea categorica a celei dintâi si neputinta acesteia de a face fata tavalugului anti-crestin propagat de la cele mai înalte nivele ale ierarhiei anglicane în întreaga Biserica.

Episcopese anglicane

Sodoma în sânul Bisericii Anglicane

În martie 2004, conflictul dintre cele doua tabere s-a acutizat, ca urmare a faptului ca Biserica Episcopala, ramura americana a Bisericii Anglicane, a hirotonit primul episcop homosexual, care vreme de 17 ani a fost cleric în Dioceza New Hampshire. În 2005, el a afirmat într-un interviu ca ,,Iisus Hristos ar fi putut fi homosexual” (1).

Pe lânga existenta a din ce în ce mai multi clerici homosexuali, care îsi recunosc fatis înclinatiile, si de promovarea lor ca episcopi (Dioceza Californiei a inclus doi preoti homosexuali în lista de cinci candidati pentru alegerea unui nou episcop (2)), autoritatea suprema a Bisericii Anglicane din Marea Britanie, The House of Bishops, ,,a decis sa permita uniunile civile dintre membrii homosexuali ai clerului cu conditia ca persoanele vizate sa ofere o promisiune în scris episcopului sub a carui autoritate se afla cum ca relatia va fi casta” (3).

Hotarârea a condus la legalizarea parteneriatelor homosexuale în Anglia, Irlanda de Nord si Tara Galilor, fapt condamnat vehement de crestinii traditionalisti din întreaga lume. În plus, în ultima vreme, clericii anglicani din Statele Unite si Canada ofera binecuvântari cuplurilor homosexuale, sustinând ca ,,aceasta conduita este chiar un mod de viata acceptabil pentru crestini” (4).

Conservatorii anglicani au dat un ultimatum Bisericii Episcopale, cerând ca pâna în luna iunie 2006 sa anuleze decizia de a permite hirotonia de episcopi si clerici homosexuali si sa nu mai binecuvânteze ,,casatorii” homosexuale. În caz contrar, ei au afirmat ca vor cere expulzarea anglicanilor americani din Comuniunea Anglicana - organism care reuneste toate Bisericile Anglicane din lume (5). Arhiepiscopul anglican de Sydney, Peter Jansen a ,,cerut reprezentantilor la nivel mondial ai acestei confesiuni sa condamne clar comportamentul homosexual, catalogându-l ca pacat”, avertizând ca ,,exista o tendinta periculoasa de acceptare a homosexualitatii în rândul anglicanilor” (6). Cu toate acestea, ramura liberala pare a nu se sinchisi deloc de opiniile conservatorilor si continua sa calce în picioare toate preceptele crestine.

În martie a.c., în cadrul emisiunii ,,The Heaven and Earth” de la postul britanic BBC1, arhiepiscopul de Canterbury, Rowan Williams, conducatorul Bisericii Anglicane, si-a exprimat îngrijorarea cu privire la posibilitatea aparitiei unei ,,rupturi” în Biserica, datorita acestei probleme explozive.

În plus, de-a lungul anului, el a avut mai multe interventii, încercând sa aplaneze conflictul dintre cele doua tabere. Astfel, în luna iulie 2006, el a propus ,,un compromis împaciuitor care prevede existenta a doua ramuri în sânul anglicanilor” (7): tabara liberala, reprezentata, în principal, de anglicanii din Statele Unite si de o parte a anglicanilor din Marea Britanie si tabara conservatoare care cuprinde Biserica Anglicana din Nigeria, Australia si o parte a anglicanilor din Marea Britanie.

Cu toate acestea, nigerienii conservatori au respins categoric propunerea lui Rowan Williams, sustinând ca ramura americana a Bisericii ,,a devenit un element canceros care ar trebui extirpat” (8). Prin atitudinea lor, ei si-au aratat neîncrederea în arhiepiscop, care are, în fapt, o pozitie controversata, fiind favorabil taberei modernistilor. Ideea sa de compromis este bizara, caci cum ar putea subzista o Biserica sau chiar o simpla asociatie laica în care sa existe doua puncte de vedere antagonice ?

În luna septembrie, primatul anglican a declarat ca ,,relatiile homosexuale sunt contrare învataturilor crestinismului si ca homosexualii trebuie sa-si schimbe comportamentul daca vor sa fie primiti în rândul anglicanilor”. Însa, în alt interviu, acordat unui jurnalist olandez, el a recunoscut ca a hirotonit întru preotie un homosexual (9) … si oare ce altceva a mai lucrat despre care nu vorbeste ?

Asadar, unii conservatori sunt sceptici în privinta pozitiei adoptate de arhiepiscop, tinând cont de faptul ca el însusi a jucat un rol important în acceptarea relatiilor homosexuale de catre Biserica Anglicana. În 1989, pe când era profesor de teologie la Universitatea din Oxford, a cerut ,,revizuirea învataturii crestine în sensul acceptarii homosexualitatii si a clericilor homosexuali în sânul acestei Biserici” (10). Faptul ca el condamna în prezent pacatul sodomiei pare mai degraba izvorât din dorinta de a evita, cu orice pret, o schisma în Biserica Anglicana decât din aceea ca ar subscrie propriu-zis la învatatura crestina.