Prezența reală sacramentală a Domnului în Sf. Liturghie

Liturghia - este mijlocul prin care Dumnezeu vine si se impreuna cu noi, dar si mediul dumnezeiesc in care crestinul se face capabil - daca voieste - de aceasta impreunare. In ansamblul ei, fiind o reprezentare a iconomiei divine, ea contribue a ne pregati pentru o gustare mai adevarata a Celor dumnezeiesti. Din acest punt de vedere ea este o mistagogie, o initiere tainica, talcuind sensul adanc al iconomiei. Ea are forta de a deschide Cuvintele Scripturii si constituie mijlocul de a face sa traiasca Logosul pe pamant. Liturghia retraieste misterul crestin, reactualizand istoria si drama Fiului lui Dumnezeu, dand viata cuvintelor si faptelor Domnului. Ea este o adevarata parusie a Logosului, o marturisire de credinta in care s-a pastrat interpretarea ortodoxa pe care Biserica a dat-o adevarului lui Hristos.

Sfantul Marcul Ascetul vorbeste despre Liturghia interioara a omului, ca relatie vie a lui cu Dumnezeu cel dinla-untrul lui si ca urcus continuu al omului spre Dumnezeu, prin rugaciune si iubire care vine in intimpinarea silintelor lui in acest urcus. El a vazut in aceasta liturghie interioara a noastra, sustinuta de Liturghia neincetata a lui Hristos, cum este sustinuta si Liturghia comunitatii din locasul bisericesc. Hristos este si in liturghia noastra interioara Arhiereul principal care da si comunitatii si credinciosului singular sa savarseasca liturghia lor. Liturghia credinciosului singular mai ia putere si din Liturghia din locasul bisericesc, unde lucrarea arhiereasca a lui Hristos este confirmata de trairea si marturia intregii comunitati si unde Hristos Se aduce jertfa sub chipurile vazute de toti ale painii si vinului, de care ne-a asigurat El insusi la Cina cea de Taina ca vor fi chipuri ale Trupului si Sangelui Lui, ori de cate ori urmasii Apostolilor vor chema pe Duhul Sfant sa prefaca painea si vinul, vazute in planul prevazut, in Trupul si Sangele Lui, spre folosul unei comunitati de credinciosi. Între Cina cea de Taină şi jertfa liturgică sau Euharistia din orice timp, deci şi cea din Liturghia noastră, de azi, este o strânsă legătură cu Cina cea de Taină oficiată de Mântuitorul Iisus Hristos însuşi. Primind în fiinţa noastră Sfânta Euharistie (cuminecătură), primim însuşi Trupul şi Sângele lui Hristos cu mădularele lui. Caci spune Sfintul Simion Noul Teolog: „ Noi devenim madularele lui Hristos si Hristos devine madularele noastre “ .

In liturghia interioara credinciosul singular isi aduce ca jertfa nu painea si vinul spre prefacerea in Trupul si Sangele lui Hristos, ci toate gandurile sale Arhiereului Hristos care Se afla pe altarul inimii sale, pen¬tru a le adauga la jertfa Trupului Sau prezentata neincetat Tatalui . ”In Hristos deci dobandim putinta de a veni in fata lui Dumnezeu, caci El ne face de acum vrednici sa fim primiti de Dumnezeu ca unii ce suntem sfintiti” .

In “Metoda Sau cele 100 de capete” Calist si Ignatie Xanthopol, arata importanta impartasirii cu trupul Domnului: “dar nimic nu ne ajuta si nu contribuie la curatirea sufletului, la luminarea mintii, la sfintirea trupului si la prefacerea amandurora spre o stare mai dumnezeiasca si la nemurire ca si la biruirea patimilor si a demonilor, sau mai potrivit spus la unirea cu Dumnezeu cea mai presus de fire, ca impartasirea si comuniunea (…) cu inima si cu simtire curate, pe cat e cu putinta omului, cu precuratele si nemuritoarele si de viata facatoarele Taine, cu insusi cinstitul Trup si Sange al Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos” .

Sfantul marcul Ascetul afirma ca precum noi mincam, in Liturghia comunitatii, trupul lui Hristos, asa in aceasta liturghie interioara, Hristos maninca, adica isi face proprie mintea noastra. „ Caci facind asa, precum la inceputul credintei venite prin Botez, trupul lui Hristos s-a facut mincare credinciosului, tot asa acum mintea, devenita tare in credinta, si curata, prin lepadarea gindurilor si prin nadejdea intelegatoare, seface mincare lui Iisus” .

In opera sa "Mistagogia", Sfantul Maxim Marturisitorul a expus aspectul si sensul simbolic al Bisericii si Liturghiei. Dupa natura lucrarii sale, Biserica este un chip, o icoana a lui Dumnezeu. Biserica este centrul care unifica intreaga creatie,a asa cum