Problematica Religiei în Școli

Întrucat cazul referitor la relatia existenta intre statul român si Biserica în privinta educatiei religioase în scolile publice din România este unul relativ recent (noiembrie 2006) am considerat propice luarea lui în discutie si analizarea acestuia din punct de vedere etic. Pentru a face o scurtă întroducere in această temă vom începe prin a-l aminti încă din primele randuri pe domnul profesor Emil Moise, cel care este cunoscut pentru publicul larg drept profesorul buzoian care a demarat campania anti-icoane in scoli. În acest sens domnul Moise a elaborat inclusiv o lucrare în care a încercat să-si exprime punctul de vedere referitor la tema abordată. Astfel, într-o primă parte a lucrării a fost prezentată legislatia cu privire la educatia religioasă care se face în cadrul sistemului de învătământ preuniversitar. În cadrul actului normativ sunt mentionate următoarele: Art. 9

(1) Planurile-cadru ale invătământului primar, gimnazial, liceal si profesional includ Religia ca disciplină scolară, parte a trunchiului comun. Elevul, cu acordul părintilor sau al tutorelui legal instituit, alege pentru studiu religia si confesiunea.

(2) La solicitarea scrisă a părintilor sau a tutorelui legal instituit, elevul poate să nu frecventeze orele de religie. În acest caz situatia scolară se încheie fără această disciplină. În mod similar se procedează si pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat conditiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.

În varianta sa initială, din anul 1995, in art. 9, alin (1), teza a doua, Religia era reglementată ca disciplină obligatorie pentrul învătământul primar, optională pentru învătământul gimnazial si facultativă pentru învătământul liceal si profesional. Însă la data de 25 iunie 1995, un număr de 57 de deputati au sesizat Curtea Constitutională asupra neconstitutionalitătii prevederilor articolului mai sus mentionat, acestia sustinând că prin instituirea obligativitătii studiului religiei în ciclul primar se încalcă prevederile art.1 din Constitutie cu referire la „libera dezvoltare a personalitătii umane”. În urma acestei sesizări, presedintele Camerei Deputatilor de la acel moment a fost de părere ca textele aduse în discutie sunt constitutionale, iar în acest sens dânsul sustinea următoarele:

”Studiul religiei, în conformitate cu optiunea elevului si acordul părintelui sau tutorelui legal, în măsura în care obiectul materiei si modalitatea de predare se integrează procesului normal de învătămant si se axează pe prezentarea unor elemente de cultura religioasă generală, abordate intr-o manieră neutrală, nu poate fi considerat, ca si în cazul altor discipline, o modalitate de constrângere a subiectilor în aderarea la o anumită religie”1

Domnul profesor Emil Moise evidentioază faptul că în scolile de stat din Romînia, studiul religiei nu se axează pe prezentarea unor elemente de cultură religioasă generală, iar prevederile nu sunt respectate de către Biserica Ortodoxă Română, întrucât nu este respectat caracterul irenic al disciplinei educatiei moral-religioasă mentionat si în programa analitică; mai exact dănsul se referea la faptul ca începând de la clasa I si terminând cu cea de-a XII-a, programa începe cu Semnul Sfintei

1 Decizia 72 din 18 iulie 1995 privind constitutionalitatea unor prevederi ale Legii Învătământului, publicată in MO nr.167 din 31 iulie 1995

Cruci, semn specific Bisericii Ortodoxe si care, în cadrul altor confesiuni crestine este neacceptat. Mai este mentionat în lucrarea sa si faptul ca într-o publicatie intitulată „Abecedarul micutului crestin” apărută la Ed. Didactică si Pedagogică, 1992 cu aprobarea Comisiei Patriarhale Române pentru Învătământ se prezintă explicit, cu detalii în imagini, cum se face semnul crucii, caracteristic confesiunii ortodoxe. Cu scopul de a avea probe concrete pentru spusele sale, dnul Moise a recurs la efectuarea unor interviuri cu diversi elevi, fie ei băieti sau fete, de diferite clase, de unde a reiesit că la majoritatea orelor de religie li se solicită să facă semnul crucii, cu fata orientată spre icoană – apartinând confesiunii ortodoxe si care rămân în clasă tot timpul, nu numai la orele de religie, neluându-se in calcul faptul că există elevi de altă confesiune în cadrul clasei. Tot în aceasi lucrare este povestită o întâmplare petrecută într-una dintre scoli, unde la ora de religie profesoara le spunea elevilor ca „dacă nu vin la scoală cu cruciulita la gât o să apară diavolul si vor păti numai lucruri rele” – în urma acestei întâmplări una din fetitele aflate la oră se trezea noaptea plângând, întrucât pentru a fi cât mai convingătoare doamna profesoară în cauză le desenase diavolul pe tablă.