Problemele morale actuale - avortul, eutanasia, drogurile, violența, suicidul, schimbarea sexului

“Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că sunteți tari și cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi și ați biruit pe cel viclean. Nu iubiți lumea, nici cele ce sunt în lume ( ) pentru că tot ce este în lume ( ) nu este de la Tatăl. Și lumea trece și pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac" (I Ioan 2, 14-17).

“Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie,- Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-l mie, robului Tau. Asa, Doamne, imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad gresalele mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor”.

Amin

Rugaciunea Sfantului Efrem Sirul

ARGUMENT

Tragedia omului modern și postmodern provine din faptul ca în el se află pentru totdeauna dorul de Dumnezeu, căutarea de Hristos. Această căutare a lui Hristos, ca sens al vieții, stă la baza neliniștii și tulburării de care suferă omul modern, căci în străfundul sufletului sau mai licărește dorul după viața pe care a înabușit-o în sine și regretul după sensul pierdut.

Iar sensul vieții noastre se descoperă numai atunci cand ne descoperim rădacinile noastre adânc înfipte în realitatea treimică, în Hristos.

Preferințele exagerate ale omului modern și postmodern, manifestate fața de ezoterism, gnosticism, magie, ocultism, vrăjitorie, spiritism și satanism și faptul că aceste fenomene au căpatat astazi o asemenea amploare, încât par sa înlocuiască credința în Dumnezeu, se explică tot prin golul pe care-l simte omul în interiorul său ca urmare a absenței lui Dumnezeu din viața sa.

Fără îndoială, civilizația în mijlocul căreia trăim este tributară dezvoltării economice: în centrul intereselor nu mai stă căutarea adevarului spiritual sau înfiorarea esențială de altadată în fața tainei și unicitații fiecarei persoane. Spațiul public al agorei iși pierde dimensiunile clasice, într-o așa de mare masură încat este înlocuit cu piața (market), în sensul cel mai economic al cuvântului. Dacă, în sensul clasic, agora este spațiul în care voci diferite se întâlnesc și se ascultă spre o îmbogațire reciprocă, puternică emergentă a factorilor economici în sânul culturii contemporane operează uneori reducții dureroase.

Dispariția, din anii cincizeci și până în prezent a jumătate din limbile vorbite în lume trebuie să constituie un serios semnal de reflexie față de respectul datorat culturilor locale și naționale.

Preocuparile de zi cu zi ale omului postmodern, iar aceste preocupari înclină mai mult spre cele de jos, spre materie și trup, cultura însași a coborât la nivelul idealurilor vremelnice și mărunte. Căci ea este creația indivizilor care traiesc numai pentru a mânca, a produce bunuri materiale a se îmbraca, a se înmulți și a stăpâni, a indivizilor care nu se mai străduiesc să iasa din regulile naturii ci se resemnează, cautând să-și respecte plăcerile, să-și trăiască viața și să-și împlinească visele la care țin în viața aceasta.

Ca urmare a nivelului subuman la care a ajuns omul postmodern, el numai gustă cultura adevărată și numai este capabil să creeze o cultură autentică, ceea ce explică preferința majoritații tinerilor de astăzi, exprimată în sondaje, pentru subcultură.

Aceasta nu cere un efort în actul de creație și nici în cel de receptare, dar nici nu hrăneste. Suferința pe care o provoacă neputința de a-și fi potrivit setea după Absolut, sadită în om prin actul creației, și deci tânjind prin menirea și destinul său după înălțimile de dincolo de

lumea naturală, omul modern devine prea adesea și tot mai mult victima surogatelor: alcool, droguri, sex, prostituție, aventură, lux, violență, pornografie, etc.

Dar acestea nu țin loc de Dumnezeu si nu rezolvă problema fundamentală a omului: mântuirea.

Lipsindu-i Modelul - Hristos, omul modern caută modele printre oameni, dar din cauza confuziei generale, promovată de el însuși prin îndepartarea și nesocotirea revelației dumnezeiești - singurul criteriu universal valabil - și supremației valorilor divine de adevar, bine si frumos, omul modern, declarându-se pe sine măsura tuturor lucrurilor, hotărăște ceea ce este bine si ceea ce este rău, cine este bun .

Avem de a face cu un nou tip antropologic, care seamănă tot mai puțin cu tipul antropologic creștin. In postmodernism, noul tip antropologic se conturează conform cerințelor zilei, transmise prin mass-media și nu în funcție de Adevarul revelat.

Noul tip antropologic refuză obligațiile, credincioșia, responsabilitatea, și tocmai prin refuzul acestora perturbă armonia în societate și provoacă suferința în viețile semenilor.

Omul postmodern numai are conștiința păcătoșeniei, a vinovației, fiindcă nu se simte responsabil față de Dumnezeu și fătă de semeni, așa încat păcatul este perceput în societatea postmodernă ca un fapt indiferent, dacă nu ca o virtute.