Profetul Daniel - Perspectiva Ortodoxa

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Profetul Daniel - Perspectiva Ortodoxa.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 14 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domenii: Religie, Crestinism

Extras din document

PROFETUL DANIEL

PERSPECTIVA ORTODOXĂ

Introducere

Profet, Profeți – cuvântul profet provine din limba ebraică de la termenul nabi. În Vechiul Testament aceştia sunt înţeleşi ca vestitori în numele Domnului. Conform textului de la (Ieșire 4,16), profeții erau vestitorii, crainicii lui Iahve și grăitori din partea lui Dumnezeu Daniel (sec. 7 î.Hr.), a fost unul dintre proorocii mari ai Vechiului Testament. În tinerețe a fost luat captiv în Babilon, în timpul împăratului Nabucodonosor, împreună cu trei tineri, din seminția lui Iuda: Anania, Misael şi Azaria. Acesta a devenit ulterior favoritul împăratului și a fiului său Belșațar. Împăratul Nabucodonosor îi va schimba numele lui Daniel (Dumnezeu este judecătorul meu), în Beltșațar Daniel şi-a scris cartea în două limbi: ebraică şi aramaică. Acest lucru nu trebuie să ne mire, deoarece un astfel de om instruit la curtea regală şi care a ocupat funcţii înalte în stat, era obligat să cunoască pe lângă limba maternă şi o altă limbă. ,,Un autor de acest fel (un Mircea Eliade sau un Vintilă Horia) îşi poate scrie o carte într-o limbă şi o carte în alta, dar nu una şi aceeaşi în două sau mai multe” Pe capitole şi versete, cartea lui Daniel se prezintă astfel: 1,1-2,4a, în ebraică; 2,4b-7,28, în aramaică; 8,1-12,13 în ebraică. În canonul ebraic, cartea lui Daniel se găsește în cea de-a treia serie de cărți, denumite, cu un termen destul de vag alte scrieri, adică acele cărți care nu fac parte nici din Torah și nici din Profeții. Aceasta este așezată între cartea Esterei și grupul cărților Ezra-Neemia și Cronici (Paralipomena), care încheie canonul. Această poziție arată că această carte fie nu este considerată una profetică, fie că, dacă a fost considerată astfel, nu mai era posibilă inserarea ei în corpusul profetic, deja încheiat în momentul apariției cărții În Septuaginta, cartea lui Daniel apare după cei trei profeți mari: Isaia, Ieremia și Iezechel. Daniel încheie canonul grecesc. În paginile acestei lucrări intitulată ,,Profetul Daniel – perspectiva ortodoxă”, voi încerca să scot la lumină anumite învăţături vetero-testamentare, ce au o rezonanţă puternică în ortodoxie, fiind chiar normative pentru aceasta. Din cele doisprezece capitole ne putem da lesne seama că autorul nu a încercat să facă o istoriografie, nici a ţării sale, nici a aceleia în care a stat captiv toată viaţa. Cartea sa în schimb, este cea mai teologică din întreaga literatură profetică. Teologia profetului Daniel este de o mare fineţe şi în acelaşi timp de o mare densitate, iar nuanţările pe care le foloseşte, nu se mai întâlnesc în scrierile celorlalţi profeţi.

1. Conotaţia termenului Iahve la profetul Daniel

Cuvântul Iahve era un cuvânt sacru în lumea ebraică, el nefiind pomenit oricând şi de către oricine. Dacă denumirea de Iahve era folosită abundent de profeţii premergători lui Daniel, în cartea sa, acest termen nu este întâlnit decât o singură dată. Interesantă este nu folosirea acestuia o singură dată, ci sensul pe care îl atribuie Daniel lui Dumnezeu. Cel-vechi-de-zile nu este altul decât Dumnezeu creatorul şi proniatorul, Dumnezeu cel transcendent şi imanent, supra-istoric şi în istorie, inaccesibil şi accesibil Privit-am în vedenie de noapte, şi iată pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi el a înaintat până la Cel vechi de zile şi a fost dus în faţa lui. Şi lui i s-a dat puterea, slava şi împărăţia şi toate popoarele, neamurile şi limbile îi slujeau lui. Stăpânirea lui este veşnică, stăpânire care nu va trece, iar împărăţia lui nu va fi nimicită niciodată (Daniel 7,13-14). Profetul anticipează aici dubla natură a Fiului. În viziunea sa, Daniel îl vede pe Mesia ca Dumnezeu adevărat şi în acelaşi timp ca om adevărat. Reiese astfel preexistenţa Fiului, aceasta făcând parte din natura Sa divină. Învăţătura ortodoxă ce rezultă din acest pasaj profetic este aceea că nu se poate afirma că a existat o perioadă în care Fiul nu era. În acest sens Sfântul Ioan Gură de Aur învaţă că Fiul este deofiinţă cu Tatăl Fiul vine în lume după Tatăl, căci Tatăl şade pe tron în timp ce Fiul vine pe nori şi că mai înainte de a veni în lume, Fiul era în nori, adică preexistenţa Fiului

Fisiere in arhiva (1):

  • Profetul Daniel - Perspectiva Ortodoxa.docx

Alte informatii

UNIVERSITATEA BUCUREŞTI FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ