Realizarea pshihologică și împlinirea duhovnicească a omului

1.Introducere

Fiecare om își dorește să fie fericit, să se împlinească în viață.V-ați întrebat vreodată ce este Fercirea? Fericirea este cunoașterea lui Dumnezeu, locuirea lui Dumnezeu în sufletul tău. Am ales aceste două imagini pentru a scoate în evidență care este fericirea după care aleargă multă lume, și la care fericire trebuie să ajungem noi.În prima imagine este Pr.Rafael Noica, în care observăm pe chipul lui o fericire duhovnicească, dorind să o transmită și celor din jurul său, fiind în comuniune cu ei.Iar în a doua imagine este prezentat o persoană care este înconjurat de mulți bani, fiind foarte fericit, dar această fericire nu o transmite altora, înteresat doar de satisfacția personală. Sfântul Efrem cel Nou ne dă o definiție a Fericirii, spunând așa, citez:”Fericit este cel ce le disprețuiește pe toate pentru evlavie”.El dorește să ne transmită faptul că doar evlavia(religiozitatea, cmf.dex) ne poate aduce fericirea.. Pshihologia și teologia ajută omul să se dezvolte personal, să rezolve problemele și să ajungă la fericire, să-și atingă scopul spre care tinde. În cele ce urmează voi explica ce este realizarea pshihologică, și cum putem să ne împlinim duhovnicește. Voi încerca să aduc argumente în privința celor două principii, încrederea în sine și smerenia ascetică, urmărind să văd dacă cele două principii sunt necesare omului pentru a se împlini duhovnicește, sau unul duce la împlinirea doar materială și alta duhovnicește.

Există o legătură între Psihologie și Teologie, ambele ramuri lucreză pentru împlinirea sufletească a omului. Însă cele două ramuri se diferențează una de alta datorită metodelor pe care le folosesc pentru a-l face fericit pe om. În cele ce urmează voi defini fiecare proces.

2.Realizarea Psihologică

Abraham Maslow este unul dintre cei mai renumiți și apreciați psihologi moderni. El a înventat în 1954 așa numita Piramidă a nevoilor, pe care și-au atribuit-o domenile precum economia și sociologia.

Spune că pentru a ajunge la fericire, trebuie mai întâi ca omul să-și asigure nevoile fiziologice(hrana, apa, adăpost), apoi nevoile de securitate(pace în țară, mediu sigur), apoi nevoile de aparteneță(omul să aparțină unui grup), apoi nevoia de stimă(să fie apreciat în grupul său) și dacă a îndeplinit aceste nevoi poate să ajungă la starea de fericire.Mai concret Abraham Maslow spune că fericirea psihologică este condiționată de împlinirea materială și socială.

2. Împlinirea duhovnicească a omului .

Oare ne dorim să ne împlinim duhovnicește? Mulți poate v-om răspunde că nu, neștiind însă ce înseamnă să fii împlinit duhovnicește, neajugând la starea de fericire, necunoscându-l pe Dumnezeu. Însă, atunci când harul lucrează în om, și îl descoperă pe Dumnezeu, atunci vom zice că ne dorim împlinirea duhovnicească.Mitropolitul Hierotheos Vlachos, în Cartea Psihoterapia Ortodoxă îl citează pe Sf.Isac Sirul, care face o deosebire între cunoașterea umană și credința, și spunea, citez:”În timp ce cunoașterea nu poate fi adunată fără cercetare și fără folosirea metodelor, credința cere un cuget curat și simplu, care e străin de orice meșteșugire și de căutare prin metode...Casa credinței este o înțelegere de prunc și o inimă simplă”.Iar în alt loc spunea, citez:”Credința este lucrare harismatică comuniune cu Dumnezeu, înțelegerea și vederea inimii, și viață care se sălășluiește în suflet odată cu ivirea luminii harului divin”.Omul se împlinește duhovnicește atunci când s-a îndumnezeit, când s-a unit cu Hristos.Același Mitropolit îl citează în aceeași carte pe Sfântul Grigorie Palama, care spune, citez:”Îndumnezeirea, țelul vieții duhovnicești este revelarea lui Dumnezeu „celor curați cu inima”; ea preschimbă sufletul și-l umple de o bucurie negrăită; dobândind pace lăuntrică și liniștirea gândurilor, odihnă și bucurie duhovnicească, disprețuirea slavei acestei lumi, smerenie împreunată cu o tainică desfătare, lepădarea de lume, dragostea de cele cerești, dragostea de Dumnezeu mai presus de orice și vederea luminii necreat”.

Diferența dintre cele două abordări este în cosecință faptul că, abordarea psihologică pornește de la nevoiloile materiale spre a ajunge la fericire, iar abordarea teologică pornește de la Dumnezeu, tinzând spre țelul vieții, care este îndumnezeirea omului.Asemănarea dintre cele două abordări este faptul că amândouă caută fericirea sufletească.

Am văzut fiecare metodă pe care o folosește atât Psihologia, cât și teologia pentru a ajunge la fericirea sufletească, în următoarele slide_uri vom vedea care este calea potrivită pentru a ajunge la această împlinire lăuntrică a omului.