Religiile Lumii

De la începuturile omenirii, fiinta umana a crezut în ceva supranatural, superior naturii vizibile. Omul a încercat sa explice unele mistere, cum ar fi nasterea, moartea, originea lumii&.

Religiile: credinte si practici

Înca din preistorie, primii oameni îsi îngroapa mortii cu diverse arme, podoabe, obiecte uzuale, ca si cum ar trebui sa le foloseasca în alta viata, accea pe care se considera ca ar trai-o dupa moarte. Foarte de timpuriu, de asemenea, omul pare sa-si fi pus întrebari despre originile naturii, despre cauza uor fenomene pe care nu si le putea explica: trasnetul, fulgerul, tunetul, vânturile, ziua si noaptea, revenirea ciclica a anotimpurilor etc. El a atribuit toate acestea unuia sau mai multor zei atotputernici. În fine, se pare ca oamenii au dorit ditotdeauna sa intre în contact cu zeii pentru a-I îndupleca în favoarea lor. Tot ceea ce oamenii cred si fac în cinstea puterilor supranaturale constituie religia.

Rolul religiei în societate

În toate societatile stravechi, religia a detinut un rol esential. Primele opere de arta au fost realizate din motive religioase, religia justifica organizarea sociala, viata familiala si tot ea ritma actele de zi cu zi. A nu pratica nici o religie era ceva de neconceput, si rar se întâmpla ca în aceeasi tara sa existe religii diferite, fara ca acest lucru sa nu provoace razboaie sau persecutii. Astazi, unele state dau dovada de toleranta: pot coexista mai multe religii, fiecare individ poate sa practice religia pe care o doreste sau sa nu practice nici o religie. Însa exista si tari în care toate legile se întemeiaza pe o religie si în care cei care au opinii sau credinte diferite sunt persecutati.

Credintele si sacralitatea, fundament al creditelor

Religiile sunt alcatuite dintr-un ansamblu de credinte: animistii considera ca natura este însufletita de spirite nenumarate si invizibile; politeistii cred în mai multi zei; monoteistii nu au decât un singur Dumnezeu. Totusi, politeistii, la fel ca animistii, recunosc adesea ca un zeu principal se afla la originea întregii creatii, asemanator monoteistilor. Pentru toti, divinitatea este în afara lumii obisnuite, ea este sacra, adica inspira un respect foarte profund. În legatura cu zeii lor, credinciosii îsi transmit, oral sau în scris, tot felul de povestiri, miturile, al caror ansamblu formeaza mitologia. Aceste mituri sunt extrem de variate, însa unele dintre ele se regasesc în mai multe religii: mitul paradisului terestru, cel al crearii primului om, mitul potopului&.În unele religii, credinciosii socotesc ca Dumnezeu se adreseaza nemijlocit oamenilor; este vorba despre religiile relevate. Exista si persoane care nu cred în existenta lui Dumnezeu si nici a unei alte divinitati: ateii, adica cei fara Dumnezeu. Altii considera ca omul nu poate sti nimic despre originea Universului sau despre destinul sau: se spune ca acesti indivizi sunt agnostici, indiferenti fata de orice credinta.

Practicile: ceea ce trebuie facut pentru divinitate

Se numesc credinciosi indivizii care practica o religie, împlinindu-I preceptele. Multi dintre acestia afirma ca apartin unei religii, fara a face însa tot ceea ce impune ea: sunt crediciosi, dar nu practicanti. Într-adevar, în toate religiile, credinciosii savârsesc acte precise, care,spun ei,sunt cerute de Dumnezeu. Cultul reprezinta actiunea de a aduce omagiu unui zeu(sau mai multor zei): el cuprinde ceremonii, adica sarbatori cu caracter sacru, care marcheaza diferitele momente ale vietii sau ale anului, si rugaciuni, de cerere sau de multumire. Ceremoniile si rugaciunile pot fi organizate potrivit unor reguli precise, ritualurile. În majoritatea religiilor, anumite persoane sunt însarcinate cu interpretarea textelor religioase si vegheaza la buna organizare a cultului. Aceste persoane, cel mai adesea preoti, alcatuiesc clerul. Se întâlnesc totusi si religii fara cler, unde nu exista un intermediar între om si zeul(sau zeii) în care acesta crede. Unii credinciosi considera ca exista cuvinte sau acte, în general secrete, care pot constrânge fortele naturii sa faca tot ceea ce vor ei. Este ceea ce se numeste magie, utilizata pentru a obtine o vindecare, pentru a avea noroc, pentru a prevedea viitorul sau pentru a face rau unui dusman. Toti cei care nu cred în practicile magice, considera ca acestea sunt superstitii.

Mitul potopului

Religiile au puncte comune, cum ar fi mitul potopului, care traduce poate teama oamenilor din vremurile unor inundatii stravechi. Noe, spune Biblia, a fost singurul om salvat de la potopul trimis de Dumnezeu cu intentia de a-I pedepsi pe oameni pentru rautatea lor. El a construit o nava, arca, pe care a pus sa se urce câte o pereche din fiecare specie animala. Ploaia a cazut timp de 40 de zile si 40 de nopti, dupa care arca lui Noe a esuat pe un munte. Un mit mesopotamian a inspirat, fara doar si poate, povestirea biblica: zeul Ea îl povatuieste pe primul om, Utnapistim, sa faureasca o corabie pentru a scapa de potop. În Grecia antica, Zeus trimite un potop, însa îi salveaza pe Deukalion si pe Pyrrha, care construiesc o arca.

Dictionar

Ø Cult  omagiu adus unui zeu sau unei divinitati; ceremonie prin care este adus acest omagiu.

Ø Mit  povestire fabuloasa care cauta sa explice originea omului si a lumii.

Ø Rugaciune  gând pe care îl adresam lui Dumnezeu sau text pe care îl recitam adresându-ne lui Dumnezeu.

Ø Ritual  totalitatea practicilor si a ceremoniilor religioase pe care oamenii le savârsesc în cadrul unei credinte sau a unei religii.

Ø Superstitie  credinta în lucruri misterioase, care nu pot fi explicate prin ratiune si care sunt considerate drept semne putând aduce fericire sau nenorocire.

Ø Toleranta  însusire în virtutea careia sunt admise si respectate opiniile si modurile de a actiona ale oamenilor.

E greu de afirmat ca oamenii din preistorie practicau o religie. Descoperirile arheologice ne dau posibilitatea sa credem ca primele societati omenesti împartaseau anumite credinte.

Primele credinte

S-a dat numele de preistorie perioadei în care oamenii nu cunosteau scrierea. Istoria începe abia în anul 3000 î.Hr., o data cu inventarea scrisului. Cunoastem anumite ritualuri si practici religioase ale oamenilor preistorici datorita picturilor si osemintelor descoperite în pesteri.