Reprezentarea Maleficului în Religie

Reprezentarea maleficului în religie

Maleficul este cunoscut în toate religiile lumii, actuale sau disparute. Indiferent carei religii apartinem, vom întâlnii si raul, ca o componenta a acesteia. Singura religie care poate sa sustina ca nu este definita prin acest rau este „Mahomedanismul” religie care nu accepta existenta altor entitati superioare în afra de „Allah”.

Privind mai în detaliu aceasta componenta, vom observa ca ea este în directa legatura cu forta superioara pozitiva. De exemplu în religia crestina avem pe Diavol s pe Dumnezeu.

Diavolul este, conform religiei, Lucifer, Arhanghelul decazut si purtatorul Luminii. Ceea ce este mai putin cunoscut omului de rând este faptul ca Lucifer este în acesasi timp primul fiu al Domnului. Interesant pare însa ca diferit de restul religiilor, religia Crestina cauta pe cât posibil sa elimine din conceptia oamenilor ca aceasta entitate ar exista. Cum se explica acest lucru? Simplu, dar pentru asta trebuie sa ne întoarcem cu aproape o mie de ani în timp, în perioada cruciadelor.

În 1118 în urma primei cruciade de la 1096, un grup de cavaleri a cerut permisiunea de a pazii „Templul lui Solomon”, în speranta ca vor descoperii camera centrala a lui „Hiram”, arhitectul respectivului lacas, despre care auzisera ca ar fi plina de bogatii.

Hiram a fost cel care a revolutionat sistemul salarial prin acordarea fiecarui grup de muncitori o parola. El a fost ucis miseleste de doi ucenici care, doritori de înavutire, l-au atacat sperând sa poata sa afle codul pentru maestri. Tot Hiram este cunoscut prin faptul ca la cladirea templului nu s-a auzit nici macar o lovitura metalica, fiindca piatra era extrasa si slefuita în afara templului iar maestrii se foloseau numai de obiecte din lemn.

Dupa îndelungate cautari, cavalerii, cu nume de „Cavaleri Templieri”, au descoperit încaperea centrala, si nu mica le-a fost surpriza descoperind ca înauntru erau doar manuscrise, ale Cabalei. Cavalerii au început sa descifreze manuscrisele, sa le învete si sa le puna în practica. Ordinul Cavalerilor Templieri ai Sfântului Ioan a devenit astfel dintr-un rit cavaleresc normal, un rit initiatic secret, închis fata de aderarile celorlalti.

În mai putin de 100 de ani Ordinul Cavalerilor Templieri a devenit una din cele mai mari puteri economice ale lumii cunoscute. În jurul anului 1300 foarte multi nobili, inclusiv regi si papalitatea, aveau datorii exorbitante catre Templieri.

În jurul aceluiasi an se începe haituirea templierilor, actiune initiata de catre Filip cel Frumos si Papa Clemente al V-lea. În 1314 ultimul Mare Maestru al cavalerilor Templieri, Jeacques De Molay (1244 – 1314), este executat si ordinul este dizolvat.

Exista trei teorii de baza care explica atitudinea papalitatii fata de cavaleri, si anume:

1. Datoriile exorbitante ale Papei catre Ordinul Cavalerilor Templieri

2. Cavalerii au cerut Vaticanului sa dezvaluie si sa dea lumii spre folosinta o serie din secretele de acolo

3. Ambele teorii de mai sus la un loc

Pentru a îi atâta pe oameni împotriva Cavalerilor Templieri, Papa si Regele Filip cel Frumos s-au folosit de aspectul esoteric al ordinului si de faptul ca acesta era secret si astfel afirmând ca sunt discipoli ai diavolului.

Ordinul Cavalerilor Templieri ai Sfântului Ioan a reusit totusi în cei 200 de ani cât au fost acceptati sa creeze si alte organisme de acelasi gen: Cavalerii Ioaniti, Cavalerii de Rosa Cruce (Cavalerii rosacrucieni), Cavalerii Teutoni, etc. Aceste formatiuni, ca si cea a Cavalerilor Templieri au avut caracter secret si esoteric, toate fiind fidele Crestinismului.