Revista BOR 1957

Congresul misionarilor Bisericii Greciei

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Greciei, la propunerea Î.P.S. Arhiepiscop Dorotei al Atenei și al întregii Grecii (Președintele Sfântului Sinod), în ședința de lucru din 17 octombrie 1956, a hotărât convocarea congresului Misionarilor Bisericii Greciei pentru data de 28 ianuarie 1957.

Hotărârile Sfântului Sinod al Greciei: participarea obligatorie la Congres a tuturor misionarilor din Biserica Ortodoxă a Greciei (care aparțin Sfintelor Mitropolii ale Bisericii Greciei; misionarii din armată și cei din închisori); găzduirea misionarilor de către Asociația Slujirea Apostolică (din Atena); lucrările congresului vor începe pe 28 ianuarie și vor dura șapte zile (în fiecare zi participanții vor fi prezenți la slujba Utreniei – biserica Sf. Arhangheli de la Mănăstirea Petraki); în fiecare zi vor fi dezbătute câte două teme de discuție.

Teme de discuție la Congresul misionarilor Bisericii Greciei:

• „Predica înlăuntrul Bisericii Ortodoxe” (Î.P.S. Mitropolit al Samosului și Ikariei, Irineu)

• „Predicatorul și credincioșii” (Î.P.S. Mitropolit al Hiosului, Panteleimon)

• „Predicatorul și propaganda eterodocșilor” (Î.P.S. Mitropolit al Kitrului, Barnaba)

• „Funcțiunea, tehnica și iconomia predicii” (Prof. Univ. Panait Trempelas)

• „Predicatorul și curentele sociale” (Arhim. Leonida Paraschevopulos)

• „Predicatorul și caritatea” (Arhim. Hrisostom Delighiannopulos)

• „Conținutul social al predicii” (Arhim. Gheorghe Dimopulos)

• „Predicatorul și formarea religioasă a credincioșilor” (Arhim. Dositei Andrianopulos)

• „Predicarea Cuvântului lui Dumnezeu în armată” (Arhim. Pavel Sofos)

Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a pregătit catalogul temelor Prosinodului Panortodox

În anul 1930 în Sfântul Munte Athos a avut loc o Conferință interortodoxă. Scopul acestei conferințe a fost acela de a se stabili temele care urmau a fi dezbătute într-un viitor prosinod ecumenic.

S-a căzut de comun acord de către toate Bisericile Ortodoxe, ca mai înainte de a se întruni cel de-al noulea Sinod Ecumenic („una dintre cele mai mari dorințe ale Ortodoxiei de pretutindeni”), ar fi nevoie de un prosinod ecumenic, care să vină cu propuneri concrete, asupra cărora viitorul Sinod Ecumenic să hotărască.

În cadrul Conferinței interortodoxe din 1930, s-a alcătuit un catalog cu temele ce urmau a fi dezbătute; acest catalog fiind comunicat de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol, tuturor Bisericilor Ortodoxe, cu invitația de a se reflecta asupra lor.

În temele cuprinse în catalog, s-au făcut referiri la: Chestiuni de credință și de dogmă; Chestiuni de cult; Chestiuni de administrare și de ordine; Raporturile reciproce dintre Bisericile Ortodoxe; Raporturile dintre Biserica Ortodoxă și cele eterodoxe din Răsărit și Apus; Reprezentarea Bisericilor Ortodoxe Autocefale la viitorul Prosinod și stabilirea procedurii discuțiilor și a modului de luare a hotărârilor.

În legătură cu Mișcarea Ecumenică

Î.P.S. Mitropolit Irineu, al Samosului și Ikariei, observă că problema participării Bisericii Greciei la Mișcarea Ecumenică și la Consiliul Ecumenic al Bisericilor, nu s-a discutat și hotărât clar până în acel moment de Sfântul Sinod al Bisericii Greciei. La o precedentă dezbatere pe această temă (în timpul Arhiepiscopului Spiridon), majoritatea membrilor Sfântului Sinod, se pronunțaseră împotriva participării Bisericii Greciei la aceste întruniri ecumenice, datorită duhului protestant care le predomină.

Comisia instituită de Sfântul Sinod a hotărât să se propună modificarea bazei dogmatice a Consiliului Mondial al Bisericilor, din „Credința în Hristos ca Dumnezeu și Mântuitor” în „Credința în Sfânta Treime” (înlăturarea credinței în Sfânta Treime s-a făcut pentru a putea participa și antitrinitarii: Quaqerii, Menoniții, Baptiștii, Armata Mântuirii și alții). O dată cu înlăturarea credinței în Sfânta Treime, s-a pus la îndoială și Dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, care era socotit un om îndumnezeit, datorită înălțimii învățăturii și sfințeniei vieții Lui.

Numai după înfăptuirea acestor modificări din baza dogmatică a Mișcării Ecumenice, Ierarhii Bisericii Ortodoxe ar putea participa la întrunirile Consiliului Mondial al Bisericilor.

Inițiativa în ceea ce privește raportul dintre Biserica Ortodoxă și Mișcarea Ecumenică ar trebui să aparțină Patriarhiei Ecumenice (în dialog cu Patriarhatele și celelalte Biserici Ortodoxe), care să stabilească modul de participare al Bisericii Ortodoxe la reuniunile ecumenice. Doar astfel, s-ar păstra autoritatea „Marei Biserici” în conștiința întregii lumi ortodoxe.

Un alt aspect foarte important de care trebuie ținut seama de către toți ierarhii Bisericii Ortodoxe, este cel privitor la instituția divino-umană a Bisericii.

În conceptul actual al Mișcării Ecumenice, prin cuvântul secretarului general Vissert Hooft, Consiliul Mondial al Bisericilor nu este o „Biserică”, ci reprezintă doar „o metodă, un mijloc pentru slujirea Bisericii universale”. Însă, același V. Hooft, afirmă că, „dacă va binevoi Dumnezeu Consiliul Mondial ar putea să exprime de multe ori noțiunea și valoarea unei singure catolice și apostolice Biserici, adică «Una Sancta». Către aceasta trebuie să tindă Consiliul Mondial al Bisericilor, căci «Si le conseil refuse d’ágir comme un organ de l’Una Sancta il n’a aucun avenir»”.