Rugăciunea

Toate Tainele au câteva trăsături sau însuşiri esenţiale şi anume:

a. Tainele au fost instituite de Mântuitorul Iisus Hristos: „iar harul şi adevărul prin Iisus Hristos au venit” ( Ioan 1, 17), precum şi din calitatea Apostolilor de „iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” ( Petru 4,10), întrucât ei au îndeplinit toate şi din încredinţarea şi în numele lui Iisus Hristos ( Fapte 3,6).

b. Partea văzută, sensibilă sau externă, este ritualul, rânduiala sau slujba stabilită de Biserică pentru săvârşirea ei, cuprinzând: materia, actele făcute, cuvintele rostite de săvârşitor.

c. Partea nevăzută, internă, este împărtăşirea harului divin celor ce le primesc. Scopul Tainelor fiind sfinţirea oamenilor, harul ce se împărtăşeşte prin ele se numeşte har sfinţitor. Dar harul, deşi e unul după natura sa, totuşi se deosebeşte de la Taină la Taină în lucrarea lui asupra primitorilor, ceea ce înseamnă că fiecare Taină, în afara harului sfinţitor, conferă şi haruri speciale, caracteristice fiecăreia dintre ele.

La fiecare Taină există un săvârşitor şi un primitor. Desigur adevăratul săvârşitor al Tainelor este Cel ce le-a instituit, Iisus Hristos, care îşi continuă prin ele lucrarea Sa mântuitoare şi sfiinţitoare în Biserică, prin Duhul Sfânt.

Sfintele Taine sunt foarte importante pentru dezvoltarea vieţii religioase a tinerilor prin funcţia lor educativă şi prin darurile curăţitoare şi mântuitoare pe care le revarsă asupra credincioşilor: „Datorită Sfintelor Taine-care ne vestesc moartea şi îngroparea Domnului-ne naştem şi ne unim în chip minunat cu Însăşi Mântuitorul nostru. Căci prin aceste lucrări sfinte înviem, ne mişcăm şi suntem” .

În Biserica Otodoxă se săvârşesc şapte Sfinte Taine: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Cununia, Hirotonia şi Maslul. Prin aceste Taine au acces oamenii la Hristos, se încorporează în El ca mădulare ale Trupului Său, devin Biserica lui Hristos plină de Duhul Lui care se împărtăşeşte ei şi mădularelor ei.

1. Prin Taina Sfântului Botez, Hristos încorporează pe om în sine, extinzându-se şi sălăşluind în el. Botezul realizează deci o încorporare personală şi fiinţială a omului în Hristos prin lucrarea Duhului Sfânt, căci toate Tainele sunt lucrările lui Hristos Însuşi în Duhul Sfânt şi prin Duhul Sfânt în Biserică şi în oameni: „Când ieşim din apa botezului, arată Nicolae Cabasila, noi avem în suflete pe Însuşi Mântuitorul nostru, şi încă nu numai în suflet, ci şi pe frunte, în ochi, ba şi în mădulare şi în cel mai ascuns ungher al fiinţei noastre, şi anume Îl avem plin de mărire, curat de orice păcat şi lipsit de orice stricăciune, aşa precum a înviat, aşa cum S-a arătat apostolilor, precum era când S-a înălţat la cer şi în sfârşit, cum va veni iarăşi să ne ceară comoara pe care ne-a încredinţat-o.

Ca încorporare în Hristos, Capul Bisericii, botezul este, după învăţătura Bisericii noastre Ortodoxe, începutul relaţiei şi comuniunii noastre personale cu Hristos, care se adânceşte şi creşte prin celelalte Taine, Mirungerea şi Euharistia.

Prin Hristos, cel botezat intră în relaţie personală cu toate persoanele Sfintei Treimi. Formula trinitară a botezului indicată chiar de Mântuitorul Hristos odată cu trimiterea apostolilor la propovăduirea Evangheliei şi instituirea Tainei însăşi după Înviere: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei28,19), subliniază tocmai acest lucru. Cel botezat intră în relaţie personală cu Hristos cel interiorizat de Duhul Său în lăuntrul nostru, bucurându-se de dragostea Tatălui al cărui fiu după har a devenit prin botez.

Relaţia personală cu Hristos în Duhul Sfânt realizată de botez are drept consecinţă eliberarea omului din robia păcatului şi, deci, a morţii, renaşterea lui la o viaţă nouă, sălăşluirea lui Hristos înlăuntrul fiinţei noastre înnoite, precum şi creşterea noastră în Hristos prin Duhul Lui.

Este ceea ce Sfântul Apostol Pavel subliniază cât se poate de concis prin cuvintele: „În Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat ” (Gal.3, 27).