Rugăciunea lui Iisus

Rugaciunea reprezinta urcusul nostru smerit catre Dumnezeu, un moment in care ne intoarcem catre El, neindraznind sa ne apropiem, stiind ca daca Il intalnim prea curand, inainte ca harul Lui sa ne ingaduie sa-L intalnim, va fi o intalnire a judecatii.1

“Rugati-va neincetat” indeamna Sf Apostol Pavel, caci rugaciunea este izvorul fiintei noastre si forma cea mai intima a vietii noastre.2

Exemple de rugaciune ne-a oferit insusi Mantuitorul in Sfanta Scriptura.

Iisus, “foarte de dimineata sculandu-se, a iesit si S-a dus intr-un loc pustiu si se ruga acolo”(Marcu 1, 35).Pustiul reprezinta concentrarea unei minti reculese si tacute. La acest nivel, la care omul reuseste, in sfarsit sa taca, se situeaza adevarata rugaciune si tot aici omul este vizitat in mod tainic de puterea harului.

Insasi RUGACIUNEA DOMNEASCA este foarte scurta, dar contine unicul necesar, intrucat in ea Se roaga pentru noi Tatalui Ceresc, Insusi Mantuitorul Hristos. Mintea noastra umana nu poate intelege pana unde poate merge iubirea lui Dumnezeu. Dar stim ca iubirea Lui a cucerit munti de piatra si a sfaramat stanci de ura si vrajmasie, ucigase de trup si de suflet. Ea a adus lumina unde a fost intuneric, zambet unde au fost lacrimi, viata unde a fost moarte.

Din iubire pentru om,Iisus a plans pentru el. Plansul, izvor ascuns al durerilor omenesti, poarta in sine tot ceea ce poate fi mai curat in alcatuirea fiintei noastre si el ramane dovada de sinceritate, de duiosie si marinimie.

Iubirea Lui pentru om a atins culmi pe care nimeni n-a urcat pana acum. El insusi e iubire: “Atat de mult a iubit

Note:

1. Mitropolit Antonie de Suroj – Scoala rugaciunii pg 154

2. Paul Evdokimov – Rugaciunea in Biserica de Rasarit pg 27

Dumnezeu lumea, incat si pe Fiul Sau Unul Nascut L-a dat.” Hristos a patimit moarte pe cruce pentru ca noi oamenii sa fim scosi din robia pacatului. Hristos a ales Crucea pentru ca astel se moare cu mainile intinse. El S-a sfarsit imbratisandu-ne.

Inainte de patima Sa mantuitoare, Hristos a ales gradina Ghetsimani, ca loc de rugaciune, inainte de a fi prins, judecat, condamnat si rastignit.

Numele de GHETSIMANI vine din ebraica, GAT si SHEMEN, desemnand gradina unde se presau maslinele.

Dupa Cina de Taina, la vremea de noapte Iisus Se duse la un loc ce se cheama Ghetsimani si a zis ucenicilor: “Sedeti aici pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga.”(Matei 26, 36).

Atat evanghelistul Matei cat si evanghelistul Marcu prezinta ca si cadru al rugaciunii gradina Ghetsimani, in timp ce evanghelistul Luca relateaza ca Mantuitorul S-a dus dupa obicei in Muntele Maslinilor, si ucenicii L-au urmat. Rugaciunea se realizeaza intr-un cadru specific, intr-un loc “retras” aspect subliniat de toti cei trei evanghelisti:Matei, Marcu si Luca.

La Sfantul Evanghelist Ioan nu este prezentata rugaciunea din gradina Ghetsimani.

Mantuitorul ii previne pe ucenici ca in acea noapte toti il vor parasi, insa Petru Ii spune ca el nu va face acest lucru. Domnul Hristos il anunta ca inainte de a canta cocosul de trei ori se va lepada de El. In gradina luand pe Apostolii Petru, Iacov si Ioan se departeaza de ceilalti la o distanta oarecare. “Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni”(Matei 26,37).Apoi, lasandu-i si pe acestia, se retrage singur mai la o parte. Acolo, putin mai departe,

intr-o rugaciune fierbinte, stiind chinurile patimilor pe care trebuia sa le suporte, cere, ca om, de la Tatal sa departeze de la El acest “pahar al suferintei.” Implorarea Tatalui ceresc prin aceste cuvinte ne arata legatura lui Iisus cu Dumnezeu Tatal, la care toate lucrurile sunt posibile. Domnul Hristos stia foarte bine ca aceasta cerinta era