Sinodul de la Iași - Mitropolitul Petru Movilă

1. Introducere

Biserica Ortodoxa Romana a avut un rol important in pastrarea credintei crestine la nevel European fapt dovedit atat de personalitatile romane care au marcat istoria Bisericii Ortodoxe cat si evenimentele petrecute pe teritoriul tarii noastre.

Unul dintre aceste evenimente il reprezinta intrunirea unui Sinod la Iasi in 1642 aratand astfel importanta si respectul de care se bucura Biserica Ortodoxa Romana in spatiul European. Aceasta lucrare isi propune sa prezinte participantii, hatararile si desfasurarea Sinodului tinut la Iasi, accentul punandu-se pe persoana Mitropolitului Petru Movila, personalitate marcanta a vremii, care a avut un rol hotarator in privinta deciziilor luate de acest Sinod.

Lucrarea aceasta nu are pretentia a fi un exhaustiva datorita multitudinii de aspect pe care il prezinta subiectul ci isi propune sa faca o scurta prezentare a modului in care credinta crestina a fost aparata de ereziile lui Kiril Lukaris.

2. Cuprins

Mitropolitul Petru Movila

Petru Movila este fara indoiala, unul dintre cei mai respectati teologi ortodocsi ai celui de-al doilea mileniu. De altfel, cele mai frecvente epitete cu care este descris in lucrarile rusesti si ucrainiene sunt "faimosul" sau "renumitul" Petru Movila (sau Moghila). Renumele sau insa, a depasit cu mult granitele Europei rasaritene, fiind apreciat si recunoscut in Europa de Vest si in America, practic de intreaga lume ortodoxa.El provine din binecunoscuta familie moldoveana a Movilestilor, care s-a ridicat in timpul domniei lui Stefan cel Mare

Petru Movilă s-a născut la Suceava, la 21 decembrie 1596,1 ca fiu al lui Simion Movilă – viitordomn în Muntenia şi în Moldova - şi al soţiei sale Marghita (Margareta) În acea vreme era domn în Moldova unchiul sau, Ieremia, iar mitropolit - celalalt unchi, Gheorghe, ctitorii Mănăstirii Suceviţa.Petru era deci strănepotul lui Petru Rareş , bunicul sau Ioan, fiind căsătorit cu fiica lui Rareş.

După asasinarea tatălui său în 1611 de către soţia fratelui său Ieremia (care-i râvnea tronul), a pribegit cu familia în Muntenia, aşezându-se apoi definitiv în Polonia, unde familia viitorului ierarh avea multe cunoştinţe, dacă nu chiar rude. Pe atunci tânărul Petru avea doar 15 ani. Studiile începute în Moldova le-a continuat la şcoala ortodoxă a "Frăţiei" din Lvov (Lemberg) unde a avut drept îndrumător direct pe un diacon învăţat. Nu se ştie exact, dar se pare că a studiat şi la Academia (laică) din Lvov, pentru că altfel nu se justifică cunoaşterea atât de profundă a limbilor greacă şi latină. Se ştie că a făcut cursuri şi la Sorbona unde se preda tot latineşte. După obiceiul vremii, ca fiu de nobil, a trebuit să facă şi studii militare devenind astfel, încă de tânăr, subofiţer în armata poloneză.

Ca militar, participă în 1620 la lupta de la Ţuţora-Iaşi, în care alianţa româno-turcească învinge alianţa moldo-poloneză, iar în 1622 ia parte la luptele de la Hotin. Între 1622 şi 1627 face 4 pelerinaje la Lavra Pecerska unde rămâne ca frate de mănăstire. În toamna anului 1627 a fost călugărit fără să i se schimbe numele, iar, după numai câteva luni, devine egumen, fiind ridicat la treapta de arhimandrit, având doar 31 de ani. Pe atunci, Ukraina de astăzi făcea parte din Regatul Catolic al Poloniei care era condus de un rege fanatic pe nume Sigismund al III-lea, care-i prigonea pe ortodocşi. Totuşi acesta a confirmat alegerea lui Petru Movilă ca stareţ la Kiev.

Alegerea făcută de obştea Lavrei Pecerska care era pe atunci stavropighie a Patriarhiei Ecumenice a fost confirmată şi de patriarhul Kiril Lukaris al Constantinopolului. Timp de cinci ani, Petru Movilă a desfăşurat o bogată activitate bisericească şi culturală, continuând să tipărească mai multe cărţi care aveau rostul de a apăra Ortodoxia în faţa prozelitismului catolic care a început să pustiească aceste pământuri imediat după “Unirea de la Brest-Litovsk” din 1596. Pune bazele unui colegiu, întâi la Lavra, apoi la Mânăstirea Bratska, din care se va dezvolta vestita Academie Duhovniceasca de la Kiev în 1633. A pus la dispoziţia Academiei şi domeniile sale de la Rubejovka pe care le cumpărase încă înainte de călugărie. Semnează la 16 august 1628 declaraţiile Sinodului Eclesiastic de la Kiev în care erau condamnaţi clericii care au aderat la Uniaţia din 1596. A sprijinit alegerea ca Rege al Poloniei a lui Wladislav I, în 1632, care a recunoscut drepturile

eparhiilor Ortodoxe din Mitropolia Kievului şi a menţinut “Frăţiile Ortodoxe”