Slava lui Moise

INTRODUCERE

Biblia Ebraică își găsește unitatea și coerența în figura lui Moise. Toate legile divine îi sunt comunicate lui Israel prin intermediul său. Prooroc, legiutor, înlocuitor al regelui, Moise intervine tot timpul pe lângă Dumnezeu pentru poporul său. Figură a mediatorului care nu poate fi ocolit inaugurează astfel o lungă serie de profeți trimiși de Iahve ( Dumnezeu ).

În cartea Ieșire ni se arată slava lui Dumnezeu ridicându-l pe Moise dintre israeliții poporului ales pentru a-i reprezenta și a-i scoate din robia egipteană .Totodată este chemat pe Muntele Sinai pentru a-i da legile și poruncile după care trebuie să-și rânduiască viața întregul popor.

I. SALVAREA LUI MOISE ȘI CHEMAREA LA DUMNEZEU

Cartea Ieșire se deschide prin povestirea asupririi poporului Israel în Egipt de către Faraon care ordonă masacrul nou-născuților de parte bărbătească a evreilor. Nașterea lui Moise are loc în acest context de deznădejde, iar mama sa îl ascunde într-un coș pe care îl așază pe malul Nilului . Salvat de fiica Faraonului și adoptat de ea, el crește la curtea egipteană .

Autorii nu ne spun nimic despre tinerețea lui Moise și-l găsesc la vârsta adultă când vede un slujbaș egiptean bătând un muncitor evreu .Din solidaritate, Moise intervine ucigându-l pe egiptean, dar fapta lui este repede descoperită.Poporul său îl acuză pentru acest act și este nevoit să fugă din Egipt stabilindu-se în țara Madian, în Peninsula Sinai, unde se căsătorește cu Sefora, fiica preotului Ietro.

Pe când stătea cu turma socrului său la păscut pe Muntele Horeb, el descoperă un tufiș în flăcări care nu se mistuia „rugul aprins”. Moise înțelege că se află înaintea lui Dumnezeu care-l anunță că Faraon a murit.

Din acest dialog reiese că el trebuie să-i elibereze pe israeliți de asuprirea egipteană pentru a-i duce într-o „țară unde curge lapte și miere” . Moise a încercat să scape de această misiune, spunând că grăiește anevoie, că este gângav, dar atunci Dumnezeu îl aduce alături pe fratele său Aaron ca să vorbească în locul său.

Dumnezeu îi trimite în fața lui Faraon prezicând și înfăptuind „plăgile Egiptului ” (Ieș. 7-11). Cu toate acestea Faraon îl refuză și abia când îngerul Domnului îi ucide pe toți primii născuți ai Egiptului acordă libertatea poporului Israel, Moise stabilind atunci Paștele ca sărbătoare a ieșirii din Egipt ( Ieș. 12 ). În acel moment începe lungul drum al traversării deșertului, foamea, setea și pericolele ce-i pândeau.

Moise dimpreună cu poporul lui Israel ajung la Muntele Sinai, Muntele Domnului, chiar în locul unde auziseră chemarea divină. Aici Dumnezeu se arată poporului Israel în tunete și fulgere pentru a încheia cu ei un legământ și a le transmite cele 10 porunci (Ieș. 20) .În schimbul acestui legământ ei trebuie să se angajeze să respecte cerințele date, dar ei înspăimântându-se de această apropiere divină îi cer lui Moise să le fie intermediar între ei și Dumnezeu. În acest fel Moise primește tăblile legii menite să stabilească regulile traiului în comunitate în Pământul Făgăduinței (Ieș. 21-23) .Foarte repede poporul lui Israel își pierde din capacitatea de a respecta aceste porunci divine.

În timpul absenței îndelungate a lui Moise, aceștia îi cer lui Aaron să se facă un Dumnezeu vizibil în timp ce legea interzisese orice reprezentare a divinității.

La coborârea de pe munte, Moise descoperă vițelul de aur și mâniindu-se îl distruge aruncând cu tăblile legii în el. Moise intervine din nou în favoarea poporului său pe lângă Dumnezeu care acceptă până la urmă să refacă legământul și tăblile cu cele 10 porunci ( Ieș. 32-34 ).

Această nouă relație se materializează în construirea „ cortului adunării ” în responsabilitatea lui Moise, care asigură prezența lui Dumnezeu lângă poporul său ( Ieș. 40 ). După o lungă ședere în Muntele Sinai, Moise coboară în mijlocul poporului Israel căruia îi transmite legile divine, iar poporul pornește din nou în direcția ținutului Canaan.