Teme misionare regăsite în Revista Mitropoliei Banatului între 1990 - 2017

La 7 noiembrie 1939, după îndelungate dezbateri, în Monitorul Oficial s-a publicat Decretul Lege pentru inființarea Episcopiei Ortodox Române a Timisoarei, ca sufragană a Mitropoliei Ardealului, Banatului Crisanei si Maramuresului, cu resedinta la Timisoara. Congresul National Bisericesc, întrunit la 12 iunie 1940, 1-a ales apoi ca întâistătător al ei pe episcopul Vasile Lazarescu al Caransebesului, hotărâre validată la 24 iunie. Visul credinciosilor bănățeni de reânființare a vechii Mitropolii românesti medievale rămânea însă neîmplinit. Un prim pas s-a făcut la 24 aprilie 1947, dată la care Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române apreciind stăruinta in dreapta credintă si atașamentul fată de Biserica străbună ale fiilor săi duhovnicesti de pe frumoasele plaiuri bănătene, a aprobat ridicarea Episcopiei Ortodoxe Române a Timisoarei la rangul de Arhiepiscopie, hotărâre votată apoi în ședinta Adunării Deputatilor din 30 mai si validată la 7 iunie 1947 prin Legea pentru înălțarea scaunului episcopal ortodox român al Timisoarei la rangul de scaun arhiepiscopal. Abia la 3 iulie 1947, același Sfânt Sinod al Bisericii Ortodoxe Române decidea înființarea Mitropoliei Banatului. Dr. Vasile Lazarescu a fost investit în treaptă la Bucuresti în ziua de 11 octombrie 1947, fiind instalat în catedrala din Timisoara la 26 octombrie, ca arhipăstor al unei Mitropolii formate din Arhiepiscopia Timisoarei, Morisenei si Lipovei, respectiv Episcopia Caransebesului.

Dat fiind însă faptul că în cadrul amplei reorganizări a vietii bisericesti din întreaga Patriarhie Română se preconiza desființarea istoricei eparhii a Caransebesului. În aceste conditii era periclitată însăsi soarta Mitropoliei care nu putea functiona cu o singură dieceză. În ședinta Adunării Eparhiale a Episcopiei Aradului, Ienopolei si Hălmagiului din 26 iunie 1948 s-a hotărât desprinderea acesteia de Mitropolia Ardealului si trecerea sa la Mitropolia Banatului; la 1 aprilie 1949 sub jurisdictia eparhiei arădene a trecut si judetul Hunedoara, desprins din Arhiepiscopia Sibiului. Cererea a fost aprobată de Congresul National Bisericesc la 14 iulie, Sfantul Sinod consfințind această translație la 18 octombrie 1948. Din dispoziția noilor autorități comuniste, la data de 5 februarie 1949 Episcopia Caransebesului si-a încetat existența.

Intr-adevăr, vremurile deveniseră tulburi si apăsătoare. Lovitura de stat de la 23 august 1944, urmată de instaurarea celui dintâi Guvern prosovietic la 6 martie 1945 si apoi de abolirea monarhiei la 30 decembrie 1947, a constituit, pentru statul român, preludiul unor profunde schimbări de ordin politic, social, economic și cultural.

La începutul anului 1948, Biserica avea în față două alternative: a) confruntarea directă, deschisă, care ar fi dus la învesmântarea ei în sângele martirilor și, in cele din urmă, la desfiintarea sa; b) adoptarea unei linii de dialog pe termen lung cu regimul ateu. Considerându-se că opozitia ar fi fost similară sinuciderii, s-a optat oficial pentru cea de-a doua variantă, anume pentru un dialog cu statul comunist. Dincolo însă de această coabitare prin iadul temnițelor comuniste au trecut mii de preoti, monahi si credinciosi.

Scoasă oficial din viața statului, Biserica a devenit astfel o institutie tolerată, lipsită de atribuțiile sale culturale, filantropice și misionare. Interdicțiile și abuzurile au fost multiple; enumerăm naționalizarea proprietăților parohiale și a localurilor fostelor școli confesionale, desființarea Facultatilor si Academiilor teologice de la Suceava, Oradea, Caransebes, precum si a majorității Seminariilor teologicice.

În aceste condiții la Timisoara s-a decis reapariția, sub o titulatură diferită, anume ,,Mitropolia Banatului", a prestigioasei reviste teologice caransebesene ,,Altarul Banatului” reînveșmântată însă într-o nouă haină, dictată de vremi. Publicatia apărea cu binecuvântarea și îndrumarea Înalt Prea Sfintiei Sale Dr. Vasile Lazarescu, Arhiepiscop si Mitropolit. Acest nou început este suprins si într-o adresă a Arhiepiscopiei Timisoarei si Caransebesului către Inspectoratul Presei si Tipăriturilor Arad, purtând data de 8 iunie 1951, în care se arăta că în ședința din Iunie 1951, Sinodul Permanent a hotărât, între altele, contopirea buletinelor oficiale eparhiale pe Mitropolii, după cum urmează: buletinele eparhiale se contopesc în cinci buletine pe Mitropolii, sub următoarele titluri: Mitropolia Moldovei si organul oficial al Arhiepiscopiei Iasilor, Episcopiei Romanului si Dunării de Jos, Mitropolia Olteniei organul oficial al Arhiepiscopiei Craiovei si Episcopiei Râmnicului, Mitropolia Banatului, organul oficial al Arhiepiscopiei Timisorii si Caransebesului si Episcopiei Aradului. Sinodul Permanent roagă pe P.F Patriarh Justinian să facă demersurile cuvenite pe lângă forurile în drept, pentru înlesnirea formalităților de cenzură și pentru repartizarea cantității de hârtie necesară apariției acestor organe. În Mitropolia Banatului va apărea revista Mitropolia Banatului și se va tipări în Tipografia Diecezană Arad, în format octav 70/100, cuprinzând dispozitii primite de la Onoratul Minister al Cultelor, Sfanta Patriarhie si de la Centrul Eparhial.