Analiza de Configuratii de Acces de Bandă Largă la Abonat

Atunci cind abordarea problemei de acces in bandă largă de la utilizatorii de afaceri şi de uz casnic din sectorul de servicii de reţea, folosind tehnologia xDSL, modem de cablu şi de tehnologii fără fir, furnizorul de servicii Internet (ISP) şi operatori de reţea (şi, in special, operatori alternativi CLEC) care caută cele mai bune modalităţi de a accesa de configurare care ar minimiza costurile asociate de modernizare a infrastructurii existente de abonat de acces, precum şi a simplifica şi de livrare a unor noi servicii.

Există o serie de metode alternative de acces la configurare, cel mai important de care sunt, după cum urmează:

- metoda de acces utilizind abordarea statică, IP;

- acces la metoda de IP dinamic folosind abordarea de protocol, pe baza DHCP (Dynamic Host Control Protocol);

- acces folosind metoda PPP (Point-to-Point Protocol) «peste» ( «peste») ATM (PPPoA);

- şi, in final, de metoda de acces, folosind un protocol PPP «Top» Ethernet (PPPoE).

Deşi fiecare dintre aceste metode de potenţial poate fi folosit in anumite aplicaţii, PPPoE cea mai bună metodă de a satisface cerinţele utilizatorilor, care permite furnizorilor de servicii de a utiliza existente de hardware şi software, inclusiv sisteme de acces şi de servicii de plată.

Luaţi in considerare mai multe detalii moduri pentru a configura accesul la servicii de reţea.

1. IP static Abordarea

Metoda de IP static este abordarea cea mai directă şi, in acelaşi timp, cele mai scumpe, pentru că fiecare avea un computer utilizator-adresă IP unică. Este evident că această metodă este lipsa de scalabilitate; aplicaţii utile in reţeaua locală, in cazul in care numărul de computere scăzut şi nu mai creşte. Utilizatorii reţelei să aibă acces la practic orice servicii de reţea, de la arhitectura nu poate sprijini autentificarea utilizatorului procedura, adică Adresele nu sunt posibile. in plus, arhitectura de accesul este dificil de a pune in aplicare pe partea de client, care necesită un proces complex de configurare pentru fiecare PC, oferind acces in bandă largă.

Deoarece fiecare IP static abordarea necesită rigide de configurare pentru fiecare PC, posibile modificări ale reţelei de dificil, ca intreaga arhitectură necesită o investiţie semnificativă in Instalarea şi incomod pentru a instala regimuri. Cu toate acestea, pentru utilizatorii din mediul de afaceri, cu suficientă capacitate financiară, existenţa unui acces permanent la Internet este o opţiune bună. Cu toate acestea, faptul că dacă utilizaţi IP static pentru abordarea de origine utilizator sectorul de creştere, care oferă servicii suplimentare şi pentru a genera venituri sunt limitate.

2. DHCP

Următoarea arhitectură, pe baza de protocol de alocare dinamica de adrese DHCP (Dynamic Host Configuration / Control), un avantaj faţă de abordarea statică, in special său de flexibilitate, de vreme ce se bazează pe utilizarea de servere, DHCP, care atribuie automat o adresă IP şi configurarea PC-ul pentru a accesa reţeaua transparent pentru utilizatori . Prin urmare, furnizarea de servicii de bandă largă, cu ajutorul DHCP este mai uşor decit in cazul abordării statice. in plus, vă permite să DHCP central schimba in reţea.

Calea de DHCP este mai potrivită pentru o reţea mare. in cazul in care un utilizator PC, foloseşte DHCP, du-te in reţea, acesta (de exemplu, DCS) iniţiază procesul de obţinere a licenţelor pentru a DHCP. Server DHCP acordă permisiunea de a folosi adrese IP intr-un anumit timp, a cerut un contract de inchiriere, contractul de inchiriere durata (de timp poate fi, in special, si nelimitat).

Cu toate acestea, la fel ca abordarea IP static, DHCP, metoda nu este in măsură de a autentifica utilizatorii finali, şi, deci, dacă această metodă poate fi aplicată numai in permanentă metodă de plată de către furnizorii de servicii online. Rezolvarea acestei lacune DHCP arhitectura este posibilă numai prin adăugarea unui furnizor de reţea al lor, de regulă, destul de sofisticat de software. De exemplu, programul, cunoscut sub numele de «pereţi gradina», este un exemplu de arhitectura software completa DHCP.

in acest fel, DHCP, in coroborare cu suplimentare program este extrem de complex, pentru că necesită organizarea de interfeţe in timp real intre server DHCP, autentificarea utilizatorului server RADIUS (Remote Authentication Dial In User Service), de acces in bandă largă server BRAS (Broadband Remote Access Server) de facturare şi de server (de exemplu, calculul de servicii de plată). in plus faţă de dificultate de execuţie, această metodă necesită, de asemenea, punerea in aplicare a suplimentare operaţionale şi administrative condiţiile care trebuie să fie strins integrate, deoarece de multe aplicaţii de a face autentificare cu succes. Dar chiar şi in cazul funcţionării normale a acestei metode este in continuare de posibilitatea de acces neautorizat la reţea pină la inceputul celei de-a Procedura de autentificare.

Toate cele de mai sus mecanisme pentru a configura utilizatorii finali necesită complex de pregătire a operaţiunilor şi a limitat posibilitatea de a face o legătură, in acelaşi timp, cu un singur furnizor de servicii.