Conflict & The Web of Group Affiliations

Georg Simmel, considerat de catre specialistii în domeniu „cel mai neglijat dintre fondatorii sociologiei moderne”, s-a nascut la 1 martie în Berlin. Tatal sau, om de afaceri evreu convertit la crestinism, a murit când Simmel era foarte tânar. Desi nu a avut probleme materiale, a suferit din cauza originii, antisemitismul contemporanilor împiedicându-i dezvoltarea fireasca a carierei. A urmat cursurile Universitatii din Berlin, iar în 1881 îsi ia doctoratul în filosofie cu o teza despre Kant. Devine Privatdozent (conferentiar neplatit, depinzând de taxele studentilor sai), iar cursurile sale ating domenii variate: istoria filosofiei, etica, psihologie sociala, sociologie.

Desi conferintele sale constituiau evenimente intelectuale pentru elita culturala din Berlin, Simmel a fost marginalizat, marginalizare manifestata prin refuzul acordarii deplinei acreditari academice pâna la sfârsitul vietii. Acest fapt este analizat de D. S. Levine în strânsa legatura cu originalitatea marcata a operei sale, tradusa la nivelul textelor prin absenta aproape totala a referintelor ( e singurul autor din vol. Schmoller’s Jahrbuch pe 1890-1891 fara note de subsol), prin maniera în aparenta hazardata în care îsi prezenta ideile (contrazisa de frecventa cu care îsi revizuia lucrarile pentru reeditare) si prin varietatea deconcertanta si aproape imposibil de sistematizat a preocuparilor sale. Domeniile abordate s-au concretizat în studii despre morala ( Einleitung in die Moralwissenschaft – 1892), cercetari sociologice (Uber Sozialer Differenzierung – 1890, Soziologie- 1908, Grundfragen der Soziologie – 1917), probleme ale filosofiei istoriei sau ale filosofiei valorii, monografii despre personalitati.

Nucleul durabil al creatiei sale este sociologic, restul numeroaselor sale scrieri raportându-se nemijlocit la temele , problemele, conceptele si metodele inaugurate de Simmel în cercetarea sociala. Definitia societatii de la care pleaca Simmel este „actiune psihica reciproca între indivizi.”

2. Prezentarea cartii

În ceea ce priveste problema conflictului, analizata de Simmel în „ Conflict & The Web of Group Affiliations”, contrar punctului de vedere comun , care descopera în orice forma de antagonism o manifestare de patologie sociala, conceptia lui Simmel e ca divergentele din orice tip de conflict au o functie sociala precisa si un efect de structurare a grupurilor.

Conflictul ca mijloc reclama diverse forme de reglare si reprezinta o forma de socializare, contribuind la integrarea individului si la echilibrul între grupuri , în timp ce conflictul ca scop pune accent pe inevitabilul confruntarii.

Cartea cuprinde patru capitole cu o tematica unitara, ultimul dintre ele fiind separat ca titulatura , dar coordonat cu celelalte în continuitatea ideilor.

Cap. 1 – The Sociological Nature of Conflict

În viziunea lui Simmel, conflictul reprezinta o forma de socializare, chiar una din cele mai dinamice, având în vedere faptul ca nu se poate realiza printr-un singur individ : „ If every interaction among men is a sociation, conflict- after all one of the most vivid interactions, which, furthermore, cannot possibly be carried on by one individual alone – must certainly be considered as sociation”. Conflictul în sine,aparut din cauza factorilor disocianti ca dorinta, ura ,invidia, nevoia , are ca functie principala rezolvarea divergentelor si dualismelor si reprezinta o cale de a obtine un anumit tip de unitate , chiar daca aceasta se realizeaza prin anihilarea uneia din cele doua parti conflictuale.

Pentru Simmel conflictul rezolva tensiunea dintre contraste. Faptul ca prin intermediul sau se urmareste consensul este doar o fateta a naturii sale : sinteza elementelor care lucreaza în acelasi timp împotriva , dar si unul pentru celalalt. Aceste forme de relationare - antitetica si convergenta – se disting în mod fundamental de indiferenta pura care poate exista între doi sau mai multi indivizi sau între doua sau mai multe grupuri.