Creația lui Marin Sorescu

Creatia lui Marin Sorescu, in special poezia, chiar de la aparitie s-a bucurat de un succes foarte mare si constant, indiferent de generatie, indiferent de cultura cititorului si aproape indiferent in ce limba a fost citita. Poeziile lui erau comentate inainte de reunirea in volum si au fost primite cu entuziasm, caci veneau sa umple un mare si indelungat gol, in care tronase A. Toma.

Marin Sorescu, poet, dramaturg, prozator, eseist si traducator, este considerat unul dintre cei mai mari scriitori romani, remarcat chiar de la debut de George Calinescu. A fost unul dintre liderii generatiei ’60, generatie prin contributia careia literatura romana a renascut dupa pustietatea dogmatica impusa pana atunci. Anii “obsedantului deceniu” cum ii spunea Marin Preda, au produs subliteratura. Ecourile lui A. Toma inca nu se stinsesera. Marin Sorescu a spart tiparele existente, a distrus cliseele pe care nu le-a putut suferi si le-a luat in raspar. “Sorescu a aparut de la inceput “piezis”, adica altfel in generatia noastra si asa a ramas pana la sfarsit” spunea academicianul Eugen Simion. Generatia de noi scriitori Marin Sorescu, Nichita Stanescu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, Fanus Neagu, Ioan Baiesu, Teodor Mazilu, Augustin Buzura, si altii, a reusit sa invinga “realismul socialist”, literatura “proletcultista” si sa se mentina cat s-a putut mai departe de literatura politicii totalitare. Criticul Eugen Simion spunea ca cei care au facut parte din generatia lui Marin Sorescu sunt “fiii unui razboi pierdut, copiii unei secete si foamete atroce, care au trecut printr-o dictatura, care i-a luat de copii si i-a lasat in pragul batranetii, creatia unei disperari si a unei vointe enorme de a supravietui prin cultura.”… “Dupa razboi, doua mari personalitati au marcat epoca in poezie: Nichita Stanescu si Marin Sorescu.“ Ideea aceasta este intregita si de scriitorul Nicolae Breban: “Marin Sorescu a rasarit in aerul deceniului al 7-lea ca unul din personajele fantastice si jucause ale lui Shakespeare, ca un Puck in slujba unui zeu abstact, intermediar intre stiluri si genuri, apt de a indeplini iute si sclipitor orice misie de sorginte olimpiana”.

Marin Sorescu s-a impus in literatura noastra reinterpretand cu dezinvoltura mari mituri ale umanitatii. Opera lui “vizeaza ordinea insasi a lumii, si astfel viziunea halucinanta se incarca de tragic. Langa fantezie, ironie, jocul limbajului, exista ceea ce am putea numi o puternica deschidere metafizica, o neliniste de origine necunoscuta, o vocatie incompatibila pentru permanentele invariabile lumii”, spunea criticul Eugen Simion.