Cum să te iubești pe tine, pentru a te înțelege mai bine cu ceilalalți

Cartea pe care am ales-o se numește „Cum să te iubești pe tine, pentru a te înțelege mai bine cu ceilalalți”, scrisă de Francois Lelord și Cristophe André, Editura Trei, 2003 , București, care, după părerea mea, este o carte care ar trebui citită de toată lumea, deoarece prezintă cazuri reale, interesante, și care ajung foarte repede la sufletul oricui. Autorii prezintă diferite ipostaze ale vieții, bazate pe respectul de sine și cum ne influențează acesta modul în care trăim. Atunci când nu ne iubim, când nu ne stimăm, nu putem spune că suntem fericiți. Ne îndoim de noi înșine, facem rareori alegeri bune în viață, ne simțim vulnerabili în calea obstacolelor și a dificultăților. Această carte ne permite să ne cunoastem mai bine, să facem un bilanț personal concepției despre noi, a imaginii noastre, a iubirii pe care ne-o purtăm. Ea ne oferă și recomandări, soluții, pentru a întelege cum se clădește, încă din copilărie, stima de sine, cum se dezvoltă în adolescență, și cum ne influențează ea viața sentimentală, profesia, relațiile cu ceilalți. Cei doi autori, Cristophe André și Franois Lelord, psihiatrii și psihoterapeuți, propun soluții terapeutice și practice pentru a ne ajuta să traim într-o bună armonie cu noi înșine și cu ceilalți. În cele din urmă, m-am oprit asupra capitolului al șaptelea, intitulat „Stima de sine sau imaginea de sine? Sunteți prizonierul aparențelor? ”, deoarece mi-a atras atenția, datorită faptului că el prezintă cum influențează frumusețea respectul și stima pe care ne-o purtăm noi înșine, dar și noi între noi, cum percepem viața și mediul înconjurător. Acest capitol debutează cu un citat din Charles Gaunod, „Air des bjoux” : „A, râd că mă vad atât de frumoasa în această oglindă ”, citat care, după părerea mea, are un subînteles ascuns, oglinda fiind de fapt ochii anumitor persoane, care ne văd mereu frumoși, ne văd deținând o frumusețe superioară de cea care, întradevăr ne caracterizează.

Sunt persoane care poate văd în noi frumusețea absolută, aceste persoane având pentru noi un respect deplin și stimă pentru ceea ce noi suntem și pentru ceea ce facem. De aceea, când suntem înconjurați de persoanele care țin la noi, ne iubesc și ne respectă, ne simțim mai siguri pe noi și avem impresia că nimic nu ne poate sta în cale. Când suntem incluși într-un cadru plin de optimism, de dragoste și respect, ne lăsăm molipsiți, poate fară să vrem, de aceste stări și sentimente.

De ce se îndoiesc fetele de ele-însele

Un prim punct asupra căruia se opresc autorii acestei cărti este de ce se îndoiesc fetele de ele însele. Astfel, cercetătorii străini arată că, încă din copilărie, fetele au mai puțină stimă de sine decât baieții, aceștia din urmă având tendința de a-și supraestima calitațile, în timp ce fetele și le subestimează. Acest lucru îl explică autorii prin faptul că baieții sunt obișnuiți să-și asume mai multe riscuri fizice și sociale, în timp ce fetele se arată preocupate de relații, de respect și de reguli. Un alt factor poate fi mediul social, începând cu mediul familial și terminând cu cel școlar. Încă de mici, parinții îi încurajează mai mult pe băieți să-și apere interesele și să-și afirme personalitatea, în timp ce pe fete, le învață să fie mai supuse, mai timide, mai calme și mai docile, lucru care scade stima de sine pe care acestea și-o vor forma. Autorii susțin faptul că în ultimii ani, rezultatele cercetărilor asupra stimei de sine indică o evoluție, datorată faptului că femeile au început să aibe slujbe cu responsabilități mai mari, dispărând astfel, încet-încet, prăpastia dintre sexe. Sociologii prezic o accentuare a creșterii respectului femeilor, bazată pe faptul că forța fizică este din ce în ce mai puțin căutată, lucru care duce la perimarea arhetipurilor masculine. Până acum am prezentat doar părerea autorilor în acest sens, dar eu cred că, în orice timpuri am trăi, fetele se vor îndoi de ele, din cauza faptului că barbații nu știu sa le aprecieze pentru ceea ce sunt și nu sunt în stare să recunoască faptul că femeile sunt la fel de potrivite ca și ei la orice loc de muncă și că nu este nici o diferență între ceea ce știe și poate să facă un bărbat și ceea ce poate să facă o femeie, amândoi având aceleași drepturi și aceleași obligații.

Corpul ideal al femeilor

Multe femei sunt obsedate de corpul lor, acesta fiind „cel mai mare dușman al lor”, lucru care ne amintește de ceea ce spunea ducesa Windsor: „Nu veți putea fi niciodată prea bogate sau prea suple”, altfel spus, puține femei sunt mulțumite pe deplin de corpul lor, mai ales de talia lor. Această obsesie este bazată pe omniprezența modelelor feminine, care au un fizic perfect, magistral organizate de industria modei și a publicității, din primele zile de primăvară, aparând în reviste rețete de slăbit, pentru a putea fi mai suple. S-a dovedit că persoanele care au o stimă de sine scăzută au tendința de a ronțăi mereu sau de a mânca în exces, îndoiala de sine ducând astfel la bulimie. Pe de altă parte, mai sunt și femeile care nu ajung la bulimie, ci o iau in direcția opusă, spre anorexie. În zilele noastre, 60% din adolescente se consideră prea grase și doar 20% sunt mulțumite de corpul lor, la 14 ani, o treime urmând deja un regim alimentar. La această vârstă, mai precis, între 14 și 23 de ani, stima de sine crește la băieți, dar descrește la fete, declinul începând de la varsta de 8 ani, vârsta la care stima băieților rămâne staționară. Întrebând o femeie care este greutatea ideală, aceasta va spune mereu o greutate mai mică decât cea proprie, în timp ce bărbații indică mereu valori apropiate de cea pe care o dețin.