De la Ludotecă la Animația Culturală - Demersuri în Sprijinul Lecturii Copiilor

ARGUMENT

Pentru ca un copil să devină un cititor trebuie să ţinem seama nu doar de dimensiunile sale cognitive, ci şi de imaginaţia sa, de gândurile sale şi de dezvoltarea sa afectivă. Ar trebui să existe instituţii care să îi ajute pe tineri în dobândirea microcompetenţelor, suscitându-le o dinamică care să îi incite să termine de citit o carte, apoi să se lanseze către o alta, că în final aceştia să devină cititori adevăraţi.

Biblioteca pentru copii este o prezenţă în raport cu copilul, cu familia acestuia şi cu viaţa socială în general.

Abordarea temei are menirea de a face să pătrundă cartea în mediile sau uneori în familiile care nu sunt în contact cu lumea cărţilor, în încercarea de a contribui la elaborarea unei politici durabile în jurul cărţii, pentru promovarea ei şi de a descoperi metode noi de împrietenire cu cartea sau non-cartea.

Tema se situează la graniţa dintre real şi ficţiune. Ea este un proiect realizabil adaptat la situaţii reale. S-a conceput lectura modernă prin prisma animaţiei culturale, iar colecţia modernă prin deschiderea către ludotecă (jucărie) şi către documentul electronic.

Capitolul 1. Biblioteca pentru copii şi ludoteca

Biblioteca pentru copii - un concept dinamic

Bibliotecile pentru copii şi adolescenţi sunt, prin natura lor, instituţii paradoxale: ele trebuie să îndeplinească din punctul de vedere biblioteconomic aceleaşi sarcini ca cele ale unei biblioteci pentru adulţi (achiziţie, prelucrare, organizare, comunicare a colecţiei), să furnizeze utilizatorului aceleaşi servicii, dar în acelaşi timp să se adapteze specificului utilizatorilor pe care îl au. De la orar la spaţiu, totul trebuie regândit în funcţie de tânărul utilizator. Gândite astfel, obiectivele bibliotecilor pentru copii ar trebui să fie :

- pedagogice (lectura intesivă);

- culturale (o carte bună, o imagine frumoasă, o invenţie utilă, un gust rafinat);

- sociale (sprijin în realizarea obligaţiilor şcolare);

- politice (însuşirea regulilor de viaţă în cadrul comunităţii, deprinderea de a fi un cetăţean exemplar).

Cartea şi lectura alcătuiesc împreună pivotul principal al bibliotecii pentru copii. Ar fi de dorit ca bibliotecarii pentru copii să aibă inspiraţia de a dezvolta acţiunile în trei direcţii esenţiale pentru carte şi pentru lectură: bibliotecile să fie locuri în care copilul să se ducă spontan, să fie dornic de a cunoaşte lucruri care apar în urma curiozităţii şi a gustului său de a descoperi; să fie spaţii în care copilul se regăseşte în timpul său liber şi spaţii care îi prelungesc bucuriile şi visele sale şi bibliotecile să ajungă să surprindă şi să hrănească experienţele copiilor, dorinţele şi exigenţele lor, să le solicite păreri, să îi încurajeze în a deveni atât parteneri cât şi actori.

Ludoteca

Literatură infantilă se caracterizează astăzi printr-un amestec de genuri: basme, documentare, ficţiuni. Jocurile care constituie materia însăşi a literaturii infantile, jocurile de limbaj, jocuri pe roluri sunt tot atâtea posibilităţi de a pune la un loc, într-un mod constructiv, descoperirile succesive pe care le face copilul în înţelegerea lui şi în înţelegerea propriei persoane. O gândire înţeleasă într-un domeniu se va manifesta şi în sectoarele sale conexe.

Adaptarea bibliotecilor la schimbările din societate înseamnă orientarea către necesităţile publicului larg şi diversificarea serviciilor oferite utilizatorilor. În gama de servicii noi tot mai frecvent găsim noţiunea de Ludotecă, care provine din latinescul Ludo (a juca) şi care în România este un serviciu destinat copiilor de vârstă preşcolară. Unele ludoteci au fost constituite în ultimii ani, cu sprijinul unor fundaţii europene şi îşi desfăşoară activitatea ca structuri independente, de exemplu: Ludoteca Pummi din Braşov, Ludoteca Timp pentru copii din Lugoj, jud. Timiş, Casa jucăriilor din Cluj etc. Există şi câteva exemple de ludoteci în cadrul bibliotecilor judeţene, acestea fiind servicii noi în cadrul secţiilor pentru copii.

Ludoteca nu este un serviciu nou şi pentru bibliotecile din alte ţări ale lumii. Prima ludotecă a fost înfiinţată în 1934 la Los Angeles, iar în Europa în 1959, în Danemarca. Până în prezent în multe ţări s-au dezvoltat reţele de ludoteci atât pe lângă biblioteci cât şi ca structuri independente. Acest tip de serviciu se adresează publicului de toate vârstele şi în organizarea sa are foarte multe laturi comune cu activitatea de bibliotecă. Constituirea colecţiilor de jocuri şi jucării este o preocupare la fel de serioasă ca şi constituirea colecţiilor de publicaţii. Acestea sunt selectate în funcţie de vârstă, de interesul utilizatorilor şi cu respectarea unor criterii specifice: jocuri instructive, logice, creative, matematice, relaxante, inofensive etc. Sistematizarea jocurilor este, de asemenea, apropiată celei din biblioteci, ca şi cataloagele de jocuri şi jucării, care conţin numele autorului jocului, denumirea, categoria de vârstă pentru care este destinat şi condiţiile de joc.

Funcţia comunicativă în ludoteci este cea mai importantă, acestea fiind structuri destinate şi publicului de cartier. Ludotecile pentru adulţi au rol de socializare, integrare şi multiculturalitate. În multe cazuri ludotecile vin în ajutorul copiilor cu nevoi speciale: cu deficienţe de vedere, cu probleme emoţionale, cu un grad de inteligenţă scăzut, copiii emigranţilor, copiii părinţilor aflaţi în detenţie, bolnavi de SIDA etc.

Ludotecile organizează activităţi cu grupuri-ţintă şi cu publicul larg, ateliere de animaţie: colorat, decupat, puzzle, CD-ROM, expoziţii, serate de jocuri pentru adolescenţi, jocuri de societate, festivaluri ale jocului, în cadrul cărora se acordă premii pentru jocul anului.

Caracteristicile unei ludoteci:

- Este un loc care propune o gamă largă de jocuri şi jucării, pusă la dispoziţia publicului. Aceste jocuri pot fi fie utilizate în cadrul acestui spaţiu, fie împrumutate pe o perioadă de timp determinată.

- Este un instrument de adecvare, deschis către exterior, care favorizează întâlnirile între generaţii. Jocul este liber şi angajaţii ludotecii sunt prezenţi pentru a orienta, a sfătui şi a pune la dispoziţia publicului jocul dorit. Aceste jocuri favorizează întâlnirile, schimbul de experienţă şi comunicarea între persoane.

- Este un loc al vieţii, în care sunt derulate animaţii specifice în relaţie cu jocul: turnee, spectacole, sărbători, ateliere etc.

Specificitatea ludotecii:

- Spaţiu de libertate, ludoteca apără valorile de convieţuire socială, de partajare şi de schimb social. Ludoteca participă la educaţia, dezvoltarea culturală şi socială a copilului şi la consolidarea funcţiei parentale.

- Loc de întâlnire, ludoteca are că scop să consolideze sau, în unele cazuri, să restabilească, legăturile între generaţii şi între culturi, că fiecare să îşi poată găsi locul graţie unui vector comun: jocul.

- Publicul de origini, culturi, vârste diferite se întâlneşte şi schimbă păreri, respectând regulile vieţii în colectivitate şi în societate.

- Ludoteca lucrează în parteneriat cu şcolile, centrele de petrecere a timpului liber şi alte instituţii care sunt în relaţie cu un public specific, persoane cu dizabilităţi, persoane în vârstă. Aceste colaborări realizează o mai mare coeziune în sânul comunităţilor, intensificând legăturile sociale.

Principiile de funcţionare - Ludoteca:

♦ este un serviciu centrat asupra jocului, care este subînţeles ca o activitate liberă, regulată, implicativă ce presupune satisfacerea proprie de “imaginaţie fantastică”, îmbogăţire continuă, care se termină odată cu “sfîrşitul” (jocului).