Despre amintiri și viață

De ce scriu eu ? Cuvintele înseamnă viață, datorită cuvintelor avem informații cu privire la ce a fost înaintea noastră. Dacă nu ar fi cuvintele, nu am putea să ne exprimăm emoțiile, gândurile, trăirile, experiențele, etc.

Cu ajutorul cuvintelor putem simboliza amintirile noastre, punându-ne inima în cuvinte ne menținem amintirile în viață. Chiar dacă oamenii pleacă, sentimentele se schimbă sau cei apropiați îți devin străini, amintirile rămân, și decât să le pătezi cu ură, invidie, indiferență, etc., nu mai bine le transpui în cuvinte, și așa rămân intacte ?

Amintirile sunt tot ce ai, fie bune sau rele, sunt ale tale. Ele sunt singura ta avere, prețuiește-le, nu-ți permite să le uiți, hrănește-te cu ele, hrănește-ți fericirea cu ele.

” Sunt o amintire rea, și vrei să fugi, să-ți treacă, să mă uiți, dar eu sunt amintirea ta, te rog, nu mă uita..(Andrei Leonte) ”. ( Asta ți-ar spune propria-ți amintire dacă ar putea vorbi, te asigur. )

Poate peste un timp te cuprinde nostalgia, și o să vrei să iei foaia aia mototolită din fundul cutiei cu amintiri, și să o citești.. să vezi ce simțeai odată.. așa îți vei aminti cine ai fost, cine au fost ei, ce-ai simțit odată, ce-au simțit ei..

Păstrează amintirea tuturor trăirilor așa cum sunt ele, indiferent că au fost clipe bune sau mai puțin bune. Toate au fost la timpul lor ceva exagerat, dar a fost exact ce îți doreai la momentul respectiv, nu-i așa ?

”Acumulez amintiri pentru viitor ca ulterior să-mi hrănesc prezentul.”(Rappa) Înțelegi?

Amintirile sunt hrană pentru suflet și inimă. Sufletul nu e ca o mașină, nu stă în trup ca în garaj. Sufletul e dependent de lumea lui, de amintiri, casa sufletului sunt însăși amintirile, sufletul acolo trăiește, în nostalgia amintirilor.

În fiecare amintire ai lăsat o parte din tine, din sufletul tău, de ce să o distrugi?