Elemente din Fonetica Limbii Romane

Imagine preview
(9/10 din 4 voturi)

Acest referat descrie Elemente din Fonetica Limbii Romane.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 79 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Cornelia Grigore

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Romana

Cuprins

CUPRINS
Argument.
I. NOTIUNI TEORETICE
1.Sunet.Fonem
2.Vocala.Semivocala.
3.Statutul semivocalelor.
4.Diftong.Triftong.Hiat.
5.Consoanele.
6.Literele,corespondenta dintre litere si sunete
A.Literele
B. Corespondenta dintre litere si sunete.
7.Variantele fonetice ale lui i.
8.Silaba.Despartirea cuvintelor în silabe
A.Definire
B.Reguli de despartire în silabe :
a)Reguli fonetice
b)Reguli morfologice.
C) Situatii în care nu se face despartirea în silabe la capat de rând
II. APLICATII  EXERCITII REZOLVATE.
III. EXERCITII PROPUSE SPRE REZOLVARE.
A)Sunetul si litera
- literele â, î
B)Corespondenta dintre sunete si litere.
- grupurile de litere ce, ci, ge,gi, che, chi, ghe, ghi&
C)Vocale.Semivocale.Diftong.Triftong.Hiat.Consoane.
- Diftong, triftong, hiat.
- Consoane
- Grupurile de consoane mb si mp
- Grupurile de sunete[cs],[gz],redate prin litera x
- Consoanele : k,q,w,y
- Cuvinte care contin consoana dubla nn
D)Silaba
IV. TESTE MAI DIFICILE PROPUSE SPRE REZOLVARE.
TESTUL 1
TESTUL 2
TESTUL 3
V. TESTE GRILA
RASPUNSURI
Bibliografie.

Extras din document

I. NOTIUNI TEORETICE

1.SUNET. FONEM

Sunetul este elementul vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer sonor expirat prin articulatie.

Fonemul este cea mai mica unitate sonora a limbii care are functiunea de a diferentia cuvintele între ele precum si formele gramaticale ale aceluiasi cuvânt.

Exemple: par/pac/pal/pat

-sunetele r, c ,l, t sunt foneme care ajuta la diferentierea cuvintelor între ele ;

casa/case

-sunetele a , e sunt foneme care diferentieaza singularul de plural;

2.VOCALA.SEMIVOCALA

Vocalele sunt sunetele vorbirii la a caror emitere curentul de aer sonor iese liber din laringe, fara sa întâlneasca vreun obstacol. Ele se pot rosti fara ajutorul altor sunete si pot forma si singure o silaba. Ex: a-co-lo, i-e etc .

Semivocalele sunt sunetele vorbirii care nu pot fi rostite singure si nu pot forma singure o silaba. Ele intra în componenta diftongilor si a triftongilor.

Limba româna contemporana are sapte vocale : a, a, e, i, â, î, o, u .

De retinut este faptul ca a, a, î, sunt totdeauna vocale, indiferent de pozitia lor în cuvânt.

Restul sunetelor  e, i, o, u  pot fi vocale când formeaza singure o silaba, dar si semivocale atunci când intra în structura unui diftong.

De exemplu , sunetul o, din cuvântul nor, este vocala, pe când sunetul o, din cuvântul noapte, este semivocala, pentru ca intra în structura diftongului oa .

3. STATUTUL SEMIVOCALELOR

- E este semivocala atunci când apare înaintea lui a si o în diftongii ea si eo. (d2al , vr2o).Nu apare niciodata ca al doilea element al unui diftong.

Daca sunetul e apare ca al doilea element al unui diftong , atunci este vocala. (cu-ie , ied)

E poate fi vocala si în diftongi de tipul : ei, eu, ie( meP , pa-te±, Ped etc.)

- O este semivocala numai înaintea lui a, în diftongul oa (ex: scsa-la).

Când apare ca al doilea element al diftongului este vocala (Po , 2o).

O este vocala în diftongi de tipul : o± , oP  me-tro± , doP etc.

- U este semivocala atunci când apare înaintea vocalelor a si a în diftongii ua , ua (zi-±a, zi-±a, do-±a, plo-±a etc.)

De asemenea, u este semivocala cînd apare si dupa vocalele : a, a, e, î , o în diftongii au, au, eu, âu, ou (sau, tau, careu, pârâu, sacou etc.)

Sunetul u este vocala în diftongi de tipul uP : ta-cuP ; fa-cuP etc.

- I este de regula, semivocala atât înaintea vocalelor cât si dupa ele, cu urmatoarele exceptii, când poate fi vocala, si anume :

-în cuvintele derivate cu sufixele giu sau ciu (hangiu, mijlociu);

-în diftongul iu , când acesta se afla la sfârsitul cuvântului si i se pronunta mai lung decâu u : târziu , argintiu ;

-în diftongul ii , în care primul i este vocala, iar al doilea i este semivocala : copiP , fiP .

În situatia , vocala+diftongul ii, primul i din diftong este semivocala si al doilea vocala:

Fisiere in arhiva (1):

  • Elemente din Fonetica Limbii Romane.doc