Enciclopedismul lui Ion Heliade Rădulescu

INTRODUCERE

Prima jumătate a secolului al XIX-lea, unde aflăm începuturile literaturii romîne moderne şi ale formării limbii literare comune contemporane, a fost o epocă plină de frămîntări social-politice şi culturale. Ca orice perioadă de început ea s-a caracterizat printr-o mlţime de curente social-politice şi istorico-literare, precum şi printr-o lipsă de specializare literară a activiştilor ei. Se evidenţiază mai ales tendinţele revoluţionare de eliberare naţională. Cu scopul de a trezi conştiinţa naţională se cerea în mod imperios dezvoltatrea învăţămîntului, a presei, a literaturii artistice şi a teatrului. 1

În lucrarea de faţă vom prezenta unul dintre cei mai de seamă animatori culturali ai epocii prepaşoptiste – pe Ion Heliade-Rădulescu, care este o personalitate enciclopedica a culturii si a literaturii romane din epoca prepaşoptistă, îndrumător şi şef de şcoala literară prin revista "Curierul românesc', apărut în 1929, prin care susţine creaţia literară naţională şi valorile autentice.

G. Călinescu îl caracteriza astfel: „După D. Cantemir, a doua mare personalitate a literaturii române este fără îndoială I. Eliade Rădulescu, scriitor cu suflet ardent, creator pretutindeni, desfăşurat deopotrivă în viaţă şi în artă, înzestrat cu însuşiri şi cu tot atît de mari cusururi.”2

Ion Heliade-Rădulescu - a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă. Este membru activ al asociaţilor culturale din epocă: "Societatea Literară" (din 1827), "Societatea Filarmonică" (din 1833), întemeietor al presei din Ţara Românească: Curierul Românesc (1829) şi Curierul de ambe sexe (1837), tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade propune planul unei "biblioteci universale", menită sa înzestreze cultura noastră cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriaşă, ce depăşea cu mult chiar puterile unei generaţii, oricât de ambiţioase.

Enciclopedismul lui Ion Heliade-Rădulescu

La 6 ianuarie 1802 în familia lui Ilie Rădulescu din Tîrgovişte şi a soţiei acestuia, Eufrosinia, s-a născut Ion, numit în familie Niţă (Ioniţă). La doar nouă ani Ion descifrează citirea şi scrierea chirilică fără nici un dascăl, în podul casei, citind Alexandria. Ajuns la Bucureşti, învaţă româneşte după căţile populare, iar greceşte cu dascălul Alexe; prin 1814 însuşi Naum Rîmniceanu i-a fost dascăl. Fregventînd şcoala grecească de la Schitu Măgureanu, Rădulescu cunoaşte poezia lui Hristopulos, poet la mare „modă”, pe care o şi traduce. Devine succesorul lui Gh. Lazăr la 1822-1829 la Colegiul Sfîntul Sava, după retragerea acestuia, unde predă mai multe obiacte de învăţămînt, întocmind şi cursurile respective: istorie, geografie, aritmetică, folozofie.

La 1827 apare Societatea Literară, di iniţiativa sa şi a lui Dinicu Golescu, care promova ideile ilumuniste: răspîndirea şcolii româneşti, înfiinţarea unui teatru naţional, publicarea de gazete, de traduceri şi de opere originale. Aici, Heliade citeşte din traducerile sale din Lamarine. Pentru a desăvîrşi „limba inimii sau a sintimentului” Heliade apelează şi la creaţiile poetice a lui Byron: „am vrut să văz pe cît se mlădie limba şipe cît este destoinică să exprime acele idei atît de frumoase, pline de patimă, înalte şi posomorîte.” În cele din urmă apare la Sibiu la 1828 Gramatica Românească.

Între timp, Heliade se lasă de învăţămînt, devenind ziarist, om de cultură largă şi om politic. La 8 aprilie 1829 vede lumina tiparului primul număr al celei dintîi publicaţii periodiece din Ţara Românească, ziarul Curierul Românesc.

Peste un an, la 1830, apare volumul Meditaţii poetice dintr-ale lui A. de la Martin.Traduse şi alăturate cu alte bucăţi originale din D. I. Eliad; poziile originale sunt:

• Cîntarea dimineţii

• Trecutul

• Dragele mele vorbe

• Epitaf de la o tînără mamă

Creaţiile potice originale ale lui Rădulescu cultivau: