Extras din referat

Receptarea banalului ca sursa în procesul de creatie este o provocare deoarece numai artistul simte si valorifica un astfel de impuls. Pentru Joyce, acest moment reprezinta o epifanie, adica „revelatia esentei unui lucru” sau momentul în care „sufletul unui obiect dintre cele mai obisnuite… ni se înfatiseaza, stralucitor”. În opinia lui Joyce, epifania îl plaseaza pe artist dincolo de religie deoarece, fiind singurul care poate avea asemenea revelatii generatoare de text literar, el nu trebuie sa le astepte din partea divinitatii sau a vreunei religii, ci sa le caute în momentele cele mai obisnuite si mai triste ale existentei.

Paradoxul epifaniei la Joyce ar fi faptul ca orice lucru care se afla în apropierea artistului si orice eveniment pot reprezenta surse pentru epifanie si o motivatie ca el sa nu le astepte, sa nu lase epifania sa „se întâmple” ci „sa o caute”. Joyce indica momentele cele mai triste ca fiind propice unei astfel de cautari, deoarece atunci artistul recepteaza diferit realitatea, se afla la granita dintre constient si inconstient. Ideea în sine depaseste sfera normalului, deoarece „cautarea” ar însemna provocarea unor astfel de momente, în care celalalt sa fie lasat sa existe.

Conceptul de „epifanie”, asa cum îl vede Joyce, nu corespunde sensului religios al definitiilor deja promovate de dictionare: 1. festival crestin care are loc pe 6 ianuarie si comemoreaza momentul în care Isus li se înfatiseaza magilor; 2. o aparitie, de obicei a unei zeitati; 3.a) o percepere sau patrundere brusca, intuitiva a realitatii sau a sensului esential al unui lucru, de obicei initiata de o întâmplare sau experienta simpla, obisnuita sau banala; b) o opera literara sau parte a unei opere care prezinta, de obicei simbolic, un asemenea moment de revelatie si întelegere. Pentru Dan Grigorescu „epifania” în sens evanghelic, se refera la legenda care povesteste ca duhul sfânt s-ar fi pogorât deasupra crestetului lui Hristos în clipa savârsirii misterului botezului. Richard M.Kain limiteaza definitia de la intrarea 3 pentru a conferi mai multa specificitate epifaniei la Joyce. Astfel el separa insight de epifanie deoarece în primul caz perceperea intuitiva este prinsa în naratiune si contine comentarii ale naratorului, în timp ce epifaniile reprezinta schite complete lipsite de interpretare, fiecare dintre ele fiind introduse de cuvintele „El statea”. M.Kain reduce mult seria epifaniilor orientând cititorul catre doua aspecte: imobilitate fizica dar mobilitate spirituala pe de o parte, pe de alta parte artistul devine receptor al esentei unui lucru/eveniment care actioneaza asupra lui: el primeste o imagine impuls pe care o dezvolta la nivel spiritual.