Învățământul românesc între 1948 și 1989

Studiul evidentiaza importanta deosebita acordata asigurarii

accesului neîngradit la educatie al populatiei în România, dupa

1948.

Gratie asigurarii, în principal, între 19501980, a unor însemnate

alocatii bugetare pentru reteaua învatamântului, s-au putut obtine în scurta

vreme rezultate pozitive convingatoare  sporirea numarului unitatilor de

învatamânt si a efectivelor personalului didactic, dar mai ales sporirea

spectaculoasa a cifrelor de scolarizare în învatamântul de toate gradele.

Totusi, reforma stalinista a învatamântului din 1948, în ciuda unor

corectii institutionale ulterioare, îndepartase scoala româneasca de la

traditiile sale moderne de scoala europeana de dinainte de 1948, prejudiciind

calitatea actului educativ.

Interventia specialistilor din sfera educatiei a convins autoritatile sa

emita o noua lege a învatamântului în 1968, prin care era asigurata revenirea

învatamântului din România pe fagasul traditiilor înregistrate pâna la 1948,

cu încorporarea ultimelor modificari ale pedagogiei europene.

Criza generalizata a dictaturii ceausiste de dupa 1980 ce a generat

scaderi drastice ale alocatiilor bugetare destinate învatamântului a

determinat functionarea scolii românesti în conditii anevoioase, agravate

doar dupa 1989 de criza generalizata postdecembrista.

CADRUL ISTORIC GENERAL

Amplele prefaceri ce au cuprins si societatea româneasca, dupa terminarea

celei de a doua conflagratii mondiale, ca urmare a modificarii dramatice a

raporturilor geopolitice în centrul si estul Europei si al înglobarii statului român în

sfera de dominatie sovietica, nu puteau lasa deoparte, un capitol atât de important

precum învatamântul.

În conditiile în care, noua conducere politica si-a instaurat controlul deplin la

Bucuresti la 30 decembrie 1947, sun umbrela Moscovei, printre primele masuri

adoptate de instituire a unui control total asupra statului si populatiei, s-a numarat

si Legea de Reforma a Învatamântului, din 3 august 1948, ramasa în vigoare cu

unele modificari ulterioare pâna în anul 1968

De remarcat ca prin aceasta reforma scolara în România se revenea la

sistemul unei legi organice unice, ca în 1864, si ca, sistemul a ramas în vigoare,

pâna în zilele noastre, prin legile ulterioare ale învatamântului din 1968, 1978 si

1995.

Trebuie spus ca, planurile ambitioase de dezvoltare si modernizare accelerata

ale României, în plan economic, mai ales, obligau, orice fel de regim, instalat la

cârma tarii, sa procedeze la o sustinuta politica de promovare a accesului populatiei

la educatie, tocmai, pentru asigurarea necesarului de cadre inferior mediu si

superior calificate reclamate de dezvoltarea prognozata si urmarita a diferitelor

ramuri ale economiei nationale, ce reprezenta de fapt, un scop principal declarat, de

reforma învatamântului, din 1948.