Ion Creangă

Sunt nascut la 1 martie 1837 in satul Humulesti judetul Neamtuli, Plasa de sus, din parinti romani : Stefan a lui Petrea Ciubotariul si sotia sa Smaranda, nascuta David Creanga, din satul Pipirig, judetul Neamtului…”

In jurul datei nasterii lui Ion Creanga sunt multe indoieli si se produc mereu acte de nastere oficiale si care sa-l contrazica pe cel anterior. Data de 1 Martie, aleasa de povestitorul insusi, trebuie pastrata.

In familia lui Stefan si a Smarandei se nasc opt copii : Ion, Zahei, Maria, Ecaterina, Ileana, Tudor, Vasile si Petre. Ultimii trei baieti pier de copii. Ecaterina moare in1893, iar Zahei, Maria si Ileana traiesc pana in 1919.

1846-1853 –istet si neastamparat, cum se autodescrie, mai apoi in ‘Amintitri din Copilarie’, Nica urmeaza scoala de pe langa biserica, avandu-l dascal pe ‘badita Vasile’, (Vasile a Ilioaiei), cel luat cu arcanul la oaste. Scoala era intr-o chilie facuta de sateni, la indemnul parohului Ion Humulescu.

Apoi, mama Smaranda, il da in primire tatalui ei David Creanga (bunicul lui Nica). Acesta il duce, impreuna cu fiul sau mai mic, Dumitru, tocmai pe valea Bistritei, la Brosteni unde invata cu un profesor, N. Nanu, pana la episodul hazliu cu raia si caprele Irinucai.

1853-1854 –e inchis la scosla domneasca de la Tg. Neamt, unde-l are ca profesor pe parintele Isaia Teodorscu (eroul din “Popa Duhu” ). Nica e inscris: Stefanescu Ion.

1853, toamna: mama Smaranda doreste sa-l faca preot, fiind inscris la ‘fabrica de popi ‘ : Scoala catihetica din Falticeni.

Aici nu mai este Nica a lui Stefan a Petrei, ci Ion Creanga, nume pastrat pentru toata viata.

1855-1858 – dsfiintandu-se scoala din Falticeni, pleaca la Iasi, prin insistentele mamei care-l dorea preot,Ajunge elev al seminarului, pedagogic Veniamin Costache de la scoala. Termina seminarul –cursul inferior.

Se casatoreste cu Ileana, fata preotului Ion Grioriu de la biseica ‘40 de Sfinti. La 26 decembrie, 1859 e horotonisit doacon la biserica Sfanta Treime.

In septembrie 1873, cand incepuse noul an scoalar, scoala preparandala era in totala descompunere : se inscriau numai trei cursanti.

Ideea unei scoli pedagogice capabila sa produca pedagogi cu adevarat,adica oamenii scolii, indeosebi ai celei de masa, ii era foarte apropiata. Odobescu isi conditiona adeziunea de la orice sistem de invatamant pedagogic in primul rand de la apropierwea caracterrului practic, eficient. Pentru asemeanea organizare Odobescu avea nevoie de omul protrivit. Ministrul Odobescu il aduse pt aceasta pe tanarul Titu Liviu Maiorecu, fiul profesorului pasoptist Ioan Maiorescui. El avea aunci 23 de ani. Isi luase doctoratul in filozofie in Gernmania si licenta in drept la Paris.

O pregatire mai temeinica decat a multor compatrioti din aceeasi generatie, el opunea constructiilor speculative ale acestora, gandul unei munci de propagare a culturii in toate stratuirile sociale, in functie de fondul lor operceptiv.

In paralel cu activitatea la gimnaziu, si la Universitatea Maiorescu isi reluase, in perfecta concordanta, in vederile lui Odobescu,si vechea lui initiativa a prelegerilor publice cu caracter pedagogc.

Probail ca in jurul organizarii scolii preparandale, care acum se numea Institul Vasile Lupu, sau Scoala Normala de La Trei Ierarhi,se va fi facut oarecare zgomot pentru atragera noilor elevi langa cei ce urmau sa fie trimisi de catre districte.

Noii absolventi ai seminarului de la Socola, hirotonisiti sau nu in acest timp vor si ei ispititi sa se pregateasca pentru cariera didactica a viitorului, spre care multi erau atrasi.

Pentru diaconul Creanga, care slujea inca fara salariu, la Barboi, in care de mult visa pregatirea in vederea unei scoli, incercarea apare cat se poate de fireasca.

Dupa cum fusese prevazut, cursurile scolii organizate se deschideau la 9 Ianuarie 1864.

Diaconul Creanga, om la 25-27 de ani, tata de familie si slijitor al bisericii, prezenta, probabil cel mai inalt nivel de pregatire a cunostintelor, devreme ce avea cursul de jos al seminariei si pentru intrarea in scoala era suficienta scoala Primara.

Maiorescu hotarase sa predea, ca matrie principala, pedgogia de trei ori pe saptamana, cu privire deosebita la metodele atat de generale cat si speciale.

Diaconul Creanga trebuie sa fi aratat de la inceput si deosebit de interesat si deosebit de inzestrat pentru a fi atras atentia directorului.

La 15 septembrie, 1964, isi incepe cursurile ca suplinitor , apo prin decretul semnat de Cuza-Voda ‘domnul Ion Creanga se numeste provizoriu institutore la clasa intai sectiunea a doua de la scoala primara ‘Trei Ierarhi’’.

1864-1865 – in acest an scolar este elev stralucit la scoala preparandala vasiliana de la Trei Ierarhi.Maiorescu il apreciaza si il pune invatator la scoala primara nr.1 din Iasi. La zece iunie 1865 devine institutor, certificat de absolvire .Are 28 de ani, e insurat si are un baiat, Constantin (n. 19 decembrie 1860).

1859-1872 – timp de 12 ani e slijitor al altarului (dascal, diacon, la diferite biserici din Iasi). La 10 octombrie, 1872, este exclus definitiv din cler. Il aprasise nevasta (un diacon nu are voie sa divorteze), trasese cu pusca in ciorile care murdareau biserica Golia (locuia ca diacon in casa aflata si azi in curtea Goliei) si se tunsese ca un civil. Abia in 1993, dupa 122 de ani, s-a luat post mortum o hatarare reparatorie: Creanga a fost reprimit in randul clerului ca deacon.

1864-1889 – timp de 25 de ani, slujeste scoala, fiind un excellent pedagog, chiar daca fusese destituit din invatamant intre 1872-1874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare , scoase in colaborare cu alti institutori.