Ion Druță

1. Biografia

Născut la 3 septembrie 1928 în comuna Horodişte, judeţul Soroca, din tată moldovean “din Slobozia, un sat de răzeşi de pe malul Nistrului” şi mamă “dintr-o familie de ucraineni, nimeriţi într-un sat moldovenesc şi moldovenizaţi aproape cu totul”. Ion Druţă a debutat în revista “Octombrie” cu două schiţe despre ostaşi şi generali nemţi şi englezi, prezentaţi, evident, superficial şi neconcludent (“Octombrie”, 1951, nr.1). A urmat schiţa “Problema vieţii” în aceeaşi publicaţie (nr.4), care l-a scos din anonimat. Cărţulia “La noi în sat” (1953) a constituit un eveniment în proza artistică în Republica Moldova. Autorul s-a menţinut la acelaşi nivel în cartea “Poveste de dragoste” (1954) pentru a se depăşi mai apoi în “Frunze de dor” (anul primei ediţii în volum este 1957; au urmat alte trei ediţii, ultima în volumul de “Scrieri” din 1990), “Dor de oameni” (1959), “Piept la piept” (1964), “Povara bunătăţii noastre” (apărută în 1970, dar şi acest roman a fost redactat serios de autor în “Scrieri”, deosebindu-se mult de vatianta iniţială), “Biserica Albă” (editată în 1922), “Clopotniţa” (editată în 1984) şi altele.

A scris şi în proză pentru copii: “Bobocel cu ale lui” (1972) şi “Daruri” (1983). O carte de totalizare în acest domeniu este “Daruri” (1996).

Ion Druţă este un dramaturg valoros şi un publicist incitant, marcat de atît de multă subiectivitate în anii, cînd se incadrase în procesul de trezire a conştiinţei naţionale. A fost lipsit de vigoare în eseurile şi cuvîntările televizate de ultima oră.

A absolvit şcoala de silvicultură şi cursurile superioare de pe lîngă Institutul de Literatură "Maxim Gorki" al Uniunii Scriitorilor din U.R.S.S. Din 1960 locuieşte la Moscova, Rusia.

Din 1987 Ion Druţă e preşedinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Moldova, post în care a fost ales unanim la Adunarea Generală a scriitorilor. E decorat cu mai multe ordine şi medalii, deţine titlul de Scriitor al Poporului. În 1967, pentru piesa "Casa Mare", nuvela "Ultima lună de toamnă" şi romanul "Balade din cîmpie" (prima parte a dilogiei "Povara bunătăţii noastre"), Ion Druţă a primit Premiul de Stat al R.S.S. Moldoveneşti. A fost ales membru al Academiei Române, membru activ al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (1992). A fost inclus în lista celor 10 scriitori din lume pentru anul 1990 ("Moldova Literară" din 26 iulie 1995).

2. Nuvelistica druţiană

În nuvelistica românească din stînga Prutului cărţulia de proze scurte „La noi în sat” de Ion Druţă a însemnat debarasarea de primitivism, de tot ce era legat de regimul de atunci.

Ion Druţă s-a dovedit a fi cel mai talentat prozator (şi dramaturg) încă în anii ’50 - ’60, datorită înţelegerii juste şi profunde a adevărului că valoarea operei de artă nu este una simplă, lipsită de estetică dar una coginitiv-estetică.

Valoarea social-estetică a operelor sale este asigurată de cunoaşterea de către autor a realităţii, descrise în opera sa şi de măiestria, de care dă el dovadă în procesul scrierii.

În două-trei pagini scriitorul prezintă un om pe cît de simplu la prima vedere, pe atît de interesant prin sentimentele, acţiunile şi atitudinile lui. În locul tezelor personificate – ostaş eliberator, duşman al colectivizării agriculturii etc. – în nuvelistica noastră apărea personajul bine individualizatprin faptă şi prin vorbire. Un prim exemplu apare mătuşa Dochiţa din schiţa „Socoteală”. Toată lumea din sat se grămădise să-i stingă casa, care îi ardea, ea unbla printre ei să întrebe cine să-i fi schimbat căldarea bună pe una rea.

Schiţa este de o singură pagină de carte, dar se întipăreşte puternic prin autencitatea personajului.