Kabbala

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Kabbala.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 5 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domeniu: Romana

Extras din document

Kabbala (de la radacina k.b.l., „a primi”, „a transmite”) indica la o prima semnificare înspre transmiterea (i.e. înspre a trimite, respectiv, a primi un mesaj) înteleasa (ori nuantata ulterior) ca traditie. Termenul folosit îndeobste pentru traditie în spatiul iudaic este masora (de la radacina m.s.r., „a trimite”). Kabbala, spre deosebire de masora (cu referire explicita la traditie în ansamblul ei ca având deja o forma oarecum fixata, secularizata, canonica ce permite/asigura transmiterea continuturilor întocmai, nediferentiat, exoteric), se situeaza prin oralitate în interval, mai precis, în relatie, adica, între emitator si receptor, presupunând un cadru mult restrâns, ezoteric si continuturi niciodata fixate, ci în constituire, de fiecare data altfel, de la receptor la receptor, de la situatie la situatie. Kabbala desemneaza deopotriva procesul si produsul unei asemenea transmiteri. Produsul este desigur textul „încuiat” prin aceea ca scris (deci trecut din oralitate în ascundere) si care în aceasta forma se adreseaza tuturor.

În iudaismul clasic avem o Kabbala liturgica, sacrificiala, ca serviciu al sângelui, ca traseu hematic (de la preot la preot) în jurul altarului si o Kabbala a mesajului divin (la care am facut deja referire), ca transmitere neîncetata a Legii, a Învataturii, ca lant neîntrerupt al revelatiei divine. Serviciul sângelui este înlocuit prin serviciul buzelor. Revelatia se face „gura catre gura”[1], întâlnirea este unica, irepetabila si totusi mesajul se transmite mai departe nealterat. O data iesit din oralitatea situatiei originare de comunicare, mesajul devenit text (deci îmbracat în materialitate) se cere interpretat. Daca textul este mesajul însusi (“la început a fost întruparea”) dincolo de orice semnificatie, simpla transmitere sonora, deci întrupare mai departe, este îndeajuns pentru a prelungi situatia originara, deci pentru a mentine transmiterea pe cale orala. Interpretarea care îi smulge textului o semnificatie sau alta sta sub semnul oralitatii daca prelungeste/contine/reia mesajul în întregime, ca tot prezent/reflectat în parte[2].

Pe muntele Sinai Moise primeste deopotriva Tora scrisa si Tora orala, ambele înzestrate cu aceeasi auctoritas.

Tora orala cuprinde, pe de-o parte, acest lant invizibil al transmiterii orale, „gura catre gura”, a mesajului divin, pe de alta parte, întregul corpus de texte care, venind dinspre oralitate ca fixare a mesajului în scris, se constituie ca prelungiri/reflectari ale Torei scrise cu aceeasi pretentie de autoritate. Prefer sa utilizez în acest caz pentru „prelungire” sau „reflectare” termenul semnificativ de „înmugurire” ce trimite explicit la acelasi trunchi si aceeasi seva.

Tratatul mishnaic Avot prezinta verigile acestui lant al transmiterii revelatiei sinaitice, de la Moise si profeti trecând prin cele cinci „perechi” (ebr. zugot), generatii de învatatori, pâna în Evul Mediu timpuriu[3].

Tinând de Tora orala, textele la care am ales sa ne oprim în continuare se vor înfatisa si ele ca verigi ale unui lant „kabbalistic”, asezându-se astfel în continuarea revelatiei originare. Si întrucât ele se definesc întotdeauna prin raportare la Tora scrisa, ne vom îndrepta atentia de fiecare data asupra relatiei dintre Tora scrisa si Tora orala pentru a evidentia, pe cât posibil, statutul textelor analizate.

Fisiere in arhiva (1):

  • Kabbala.doc