Limbile Romanice

Limbile romanice sunt limbile derivate din limba latina populara (vulgara) dupa caderea Imperiului Roman. Ele formeaza împreuna cu limba latina si alte limbi contemporane acesteia familia de limbi italice. Limba latina însasi nu este clasificata ca limba romanica.

De la vest la est, variantele (dialectele) limbilor romanice formeaza un continuum, astfel ca limbile apropiate geografic au si caracteristici comune. Limbile portugheza, franceza si româna sunt cele trei extreme ale limbilor romanice. Limba sarda a pastrat cel mai bine caracteristicile limbii latine, datorita izolarii sale.

Din punct de vedere istoric, prima ruptura a fost între limba sarda si restul. Urmatoarea a fost între limba româna în est si celelalte în vest. A treia separare majora a fost între limba italiana si grupul galo-iberian.

Limba daco-româna este limba românilor vorbita la nord de spatiul lingvistic slav meridional (reprezentat de sârbi, bulgari si macedoneni slavi). Limba dacoromâna este vorbita în special la nord de Dunare (România, Republica Moldova, Ucraina, Ungaria), dar si la sud, în Dobrogea (România si Bulgaria) si în Timoc (Serbia).

Termenul a fost introdus pentru a deosebi limba româna pe care acestia o vorbesc de celelalte limbi romanice rasaritene cu care româna se înrudeste îndeaproape: aromâna (macedoromâna) si meglenoromâna, vorbite în teritorii din sudul peninsulei Balcanice, precum si istroromâna vorbita în peninsula Istria. Termenul a fost construit din "dac" si "român", deoarece în spatiul lor longvistic au trait în antichitate populatii de daci (provinciile Dacia si Moesia, ulterior Dacia Ripensis).

Lingvistii nu au ajuns la un acord în privinta statutului acestor patru limbi, unii afirmând ca ele sunt dialecte ale aceleiasi limbi (punct de vedere sustinut si de lingvistii români), iar altii considerându-le limbi independente.

Meglenoromâna este o limba din grupul estic al limbilor romanice, vorbita în provincia greaca Meglen, în apropiere de Salonic. Totusi, este o limba pe cale de disparitie, la fel ca istroromâna.Limba este mult mai apropiata de româna standard, de aromâna vorbita de o minoritate mai mare, iar unii expertii o considera chiar o limba intermediara între cele doua.

În timp ce evolutia aromânei poate fi explicata prin izolarea fata de româna vorbita la nord de Dunare, începând cu secolul IX, se pare ca meglenitii, proveniti din teritoriul carpato-danubiano-pontic, au fost asezati aici mult mai târziu, în secolul XIV, de catre bizantini.

Pe lânga le are unele comune particularitati cu aromâna, dacoromâna si istroromâna. Dupa parerea lui Theodor Capidian care a studiat aceste aspecte rezulta ca dialectul aromân si meglenoromân formau înca de la început (înainte de despartirea dialectelor) un singur idiom sudic, care se deosebea în unele aspecte de graiul românilor nordici. Dupa despartirea acestui idiom de dialectul nordic prin coborârea aromânilor în Epir si Tesalia, o parte din dialectul sudic a ramas înca multa vreme în atingere cu dialectul nordic. Din acea vreme se trag asemanarile acestui idiom cu graiul românilor nordici, precum si cu acela al istroromânilor. Ulterior, acest rest din dialectul sudic, s-ar fi contopit cu dialectul nordic, daca micul numar de români sudici nu i-ar fi urmat pe aromâni, unii asezându-se în mijlocul lor, cum sunt românii din Gopes si Moloviste, iar altii oprindu-se în Meglenia.

La sfârsitul secolului al XIX-lea, meglenoromânii au avut scoli românesti, însa intrigile grecilor si razboiul balcanic din 1912 au facut ca ele sa fie desfiintate.

Macedoromâna sau aromâna (armâneasti) este o limba din grupul estic al limbilor romanice, vorbita de aromâni. Este considerata de unii lingvisti ca fiind un dialect al limbii române.

Limba este similara limbii române, cu deosebiri de morfologie si sintaxa relativ mici, dar cu un numar semnificativ de împrumuturi din limbile zonelor unde este raspândita, în special limba greaca. Macedoromâna este vorbita în Grecia, Albania, Macedonia, Serbia si Muntenegru, România, si Bulgaria.

Limba greaca si limba bulgara au avut o influenta mult mai mare asupra acestei limbi decât asupra altor limbi romanice din grupul estic. Totusi lexicul de baza al limbii ramâne în cea mai mare parte de origine romanica.

Ca si în româna, morfologia este contrara altor descendente a latinei. Articolul este pus la sfârsitul cuvântului. Atât articolele hotarâte cât si cele nehotarâte pot fi declinate. Substantivul nu are doar genurile masculin si feminin, ci si un gen neutru.

Verbele din limba macedoromâna nu au infinitiv si ca urmare toate modurile care în limba româna folosesc infinitivul (viitorul, conditionalul, etc.) se construiesc în limba macedoromâna în alte feluri. Forma cu care verbele figureaza în dictionare este de obicei aceea de la modul indicativ, prezent, persoana I singular. Macedoromâna are cinci conjugari fata de cele patru ale limbii române. Spre deosebire de unele graiuri ale limbii române, macedoromâna a pastrat si perfectul simplu si perfectul compus. Viitorul se formeaza cu un auxiliar provenit din verbul a vrea, va, care nu se modifica dupa numar si persoana: "va s-cântamu", "va s-cântats" (vom cânta, veti cânta).

Istroromâna este o limba romanica vorbita în câteva sate din nord-estul peninsulei Istria, în partea de nord a Marii Adriatice, Croatia, de o populatie care îsi zice Vlåsa, dar care este denumita Ciribiri de populatia locala si istroromâni sau vlahi istrieni de catre lingvisti.

În prezent, numarul de vorbitori este estimat la 500 - 1.000 de persoane, maximum 1.500. Datorita faptului ca istroromânii nu sunt recunoscuti oficial ca minoritate etnica în Croatia, o statistica oficiala nu exista, datele fiind pur estimative. Totusi, un studiu din 1994 (ethnologue.org) indica un interval de 555 pâna la 1.500 de vorbitori ai românei istriene.

Limba este înscrisa în Cartea rosie a UNESCO pentru limbi pe cale de disparitie ca fiind "grav periclitata", mai ales pentru ca nu sunt sanse de reabilitare, dat fiind faptul ca nu exista educatie sau presa în aceasta limba, iar în Croatia populatia istroromâna nu este recunoscuta ca minoritate. Pe 29 aprilie 1994 însa, a fost înfiintata Asociata Culturala a Istro-Românilor "Andrei Glavina" care va reprezenta drepturile istroromânilor, mai ales în satele Jeian, Susnievita si alte sase sate în care locuiesc acestia.

Istroromâna se aseamana cu româna, si este dealtfel considerata de majoritatea lingvstilor ca fiind un dialect al limbii române. Ipoteza unei origini dalmate, sustinuta de unii lingvisti este usor contrazisa de realitatea lingvistica si de numeroasele caracteristici ale istroromânei care o leaga în mod conclusiv de limba româna.

Primele atestari documentare elocvente ale istroromânilor dateaza din 1329, când cronicile sârbe vorbesc despre o populatie vlaha în zona. Aceasta sugereaza ca istroromânii au sosit în Istria în secolul al XIV-lea sau mai înainte. Locul de origine se banuieste ca ar fi bazinul muntilor Carpati. Unii lingvisti (printre care si Ovid Densusianu) sunt de parere ca istroromânii au venit în aceasta regiune din Transilvania sau din Serbia, acum aproape 1000 de ani.