Maria, regina României

Derivată din geografie, geopolitica s-a născut din necesități utilitare, extinzându-și treptat sfera de cunoaștere asupra întregului Pământ. Prin extinderea comerțului internațional și deschiderea de noi piețe comerciale, la începutul epocii moderne geografia a devenit un element esențial în procesul de cunoaștere a lumii, pentru ca, mai târziu, să devină chiar un argument indispensabil rezolvării conflictelor militare.

În viziunea lui Ratzel, statul era conceput ca un organism viu ale cărui particularități depind pe de o parte de caracteristicile poporului, iar pe de alta de cele ale teritoriului, rolul determinant revenindu-le celor din urmă. Între aceste particularități,cele mai importante sunt suprafața, poziția geografică, relieful, vegetația și apele etc. Rezultă de aici deosebirea fundamentală dintre geopolitică și geografie. Prima urmărește să surprindă mișcarea, o anume evoluție, dinamica statelor și a raporturilor dintre state, în timp ce geografia descrie mai mult condițiile naturale ale mediului fizic.

Geograful român cu cele mai sistematice preocupări de geopolitică din perioada interbelică, Ion Conea, cita la rândul său poziția autorilor germani Hennig și Korholtz în această privință: „Să fie bine stabilit că geopolitica și geografia politică nu e unul și același lucru, deși aceste discipline au o sumedenie de puncte de contact. Geografia politică se ocupă cu aspectul și împărțirea politică a statelor într-un moment dat, așadar cu o permanență, pe câtă vreme geopolitica se ocupă cu mișcările din procesul de devenire a statelor, mișcări care duc la transformarea, înlocuirea sau deplasarea stărilor celor în ființă la un moment dat, cu acestea și cu rezultatele lor. Geografia politică dă instantanee, imagini ale unei stări de moment, la fel cu clișeele fotografice. Geopolitica, dimpotrivă, ne prezintă ca și un film, forțe și puteri în desfășurare”.

Altfel spus, geografia politică este o geografie descriptivă a statelor, pe când geopolitica este o geografie dinamică, a statelor în mișcare. Geopolitica este interesată de cerințele spațiale ale statului, în timp de geografia politică se ocupă numai cu condițiile spațiale ale acestuia. Geografia politică descrie și analizează, în timp ce geopolitica anticipează funcționarea lumii într-o anumită logică.

Analiza realității/fenomenului geopolitic cu metode și tehnici proprii istoricului conduce la concluzia că acesta a apărut în câmpul relațiilor internaționale din momentul în care un stat a avut interesul și forța necesară să-și impună suveranitatea sau controlul în alte zone geografice apropiate sau mai depărtate de spațiul pe care s-a constituit ca entitate politică de sine stătătoare. Fenomenul a fost sesizat și observat încă de la începuturile manifestării lui în viața popoarelor antice, dar nu s-a constituit în disciplină/știință decât foarte târziu, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul veacului următor.

De remarcat faptul că, în ceea ce privește teoria geopolitică, opiniile referitoare la definirea fenomenului/realității, la interpretarea și mai ales la prognozarea evoluției sale sunt extrem de diverse și îmbracă întreg registrul de la concordanță până la contradicții și negare de sensuri. Acest aspect prezent în dezbaterile și lucrările de geopolitică a condus de multe ori nu la clarificarea acelui segment al relațiilor dintre state sau alți actori, care este geopolitica, ci la sporirea confuziei.

Confuzia cea mai des întâlnită este generată de semnul egalității care se pune între teoria geopolitică pe de-o parte și propaganda care are ca suport informația și cartografia geopolitică pe de altă parte. Acest lucru a avut consecințe grave pentru evoluția teoriei geopoliticii, deoarece timp de mai multe decenii după încheierea celui de-al doilea război mondial aceasta a fost marginalizată sau chiar interzisă. O destinație netă între teoria geopolitică și cartografia geopolitică de propagandă este absolut necesară.

Nevoia unei reflecții teoretice și metodologice asupra geopoliticii și geostrategiei se impune astăzi cu tot mai mare acuitate dim mai multe motive. Creșterea în complexitate și dinamism a vieții internaționale contemporane a determinat și multiplicarea perspectivelor de analiză. Nu de puține ori s-a apelat la paradigmele geopolitice pentru a se mări plaja de explicații a cauzelor care au condus la apariția unor fenomene și procese care au complicat mediul internațional. Nu mai surprinde astăzi faptul că numărul de studii, analize, lucrări și alte „produse” specifice geopoliticii și geostrategiei a ajuns la cifre de ordinul milioanelor. O simplă operație de căutare pe „Google” a cuvîntului geopolitică ne arată că pentru limba engleză sunt 2 900 000 de referințe, 2 050 000 pentru limba engleză, 124000 pentru limba rusă și peste 35 000 pentru limba română.

Cu toate sincopele și poticnelile inerente unei dezvoltării teoretice și practic-aplicative, geopolitica a cunoscut o permanentă acumulare atît la nivel conceptual cât și al pradigmelor. Dacă în deceniile șapte și opt geopolitica și geostrategia erau, cu puține nuanțări, văzute la fel ca în perioada lor de maximă afirmare ca discipline care studiază impactul mediului fizico-geografic asupra politicii statelor astăzi, o abordare atît de simplă și determinist mecanicistă nu mai este posibilă. Anii ’80 și ’90 ai veacului trecut au marcat o perioadă de autoreflecție a acestor discipline și geopolitica a făcut saltul către neoclasic (Critical geopolitics) devenind, prin noile sale paradigme, una dintre disciplinele care studiază și analizează relațiile internaționale contemporane.

Geopolitica a avut o evoluție care, în mare măsură, a fost determinată de nivelul dezvoltării cunoașterii în domeniul disciplinelor socio-umane cît și de conceptiile filozofice și politice care au dominat la un moment dat lumea știinșifică, academică, politică, diplomatică și nu în ultimul rînd opinia publică.

Geopolitica prin metodele sale de analiză poate să dea răspuns la intrebarea de ce un actor întră în raporturi de rivalitate într-un spațiu geografic/virtual și de ce își manifestă dezinteresul pentru un altul. Geostrategia va răspunde întotdeauna la intrebarea prin ce mijloace(strategii) actorul își poate realiza interesul în acel spațiu. Astăzi sunt folosite o gamă largă de strategii de la cele militare pînă la cele economice, imagologice sau diplomatice.

Geopolitica este mai întâi o realitate, un tip aparte de comportament al actorilor în mediul internațional și apoi o reprezentare a acelei realități care prin operaționalizare poate să devină și metodă/instrument de analiză a relațiilor internaționale.