Mihai Eminescu-Glossa

Glossa este o poezie filozofica în care Mihai Eminescu propune un cod etic al omului superior, alcatuit pe baza cunoasterii lumii, a autocunoasterii si a experientei filozofice.

Cugetarea filozfica si sfaturile poetului sunt exprimate printr-o poezie cu forma fixa, pretentioasa, glossa (este alcatuita dintr-un numar de strofe egal cu numarul versurilor din prima strofa; începând cu strofa a doua fiecare strofa comenteaza un vers din prima strofa, reluând ca o concluzie a strofei respetcive; glossa se încheie cu reluarea în ordine inversa a versurilor din prima strofa).

Ideea esentiala a poeziei este ca omul superior trebuie sa se ridice asupra conditiei umane obisnuite, sa se detaseze de framântarile vietii a oamenilor obisnuiti.

Prima strofa, strofa-tema a poeziei, cuprinde exprimarea concisa, aforistica, a unor adevaruri general valabile:

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi si noua toate;

Ce e rau si ce e bine

Tu te-ntreaba si socoate.

Nu spera si nu ai teama,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamna, de te cheama,

Tu ramâi la toate rece.

Cu strofa a doua începe comentarea fiecarui vers din strofa-tema, constituindu-se treptat un ansamblu de reguli si sfaturi de provenienta stoica.

Singurul lucru folositor în viata este cunoasterea de sine, idee preluata din conceptia filozofului Socrate:

Tu aseaza-te deoparte,

Regasindu-te pe tine.

Omul nu trebuie sa se lase atras de zgomotele desarte ale vietii, de iluzia fericirii, care este trecatoare ci trebuie sa se bazeze pe propria sa ratiune, lucida, pe recea cumpan-a gândirii.

Începând cu strofa a patra poetul introduce motivul lumii ca teatru, motiv larg raspândit în filozofia mitica indiana, dar preluat de la cugetatorul suedez Oxenstierna; omul nu trebuie sa se lase angranat în spectacolul vietii, el nu trebuie sa se amestece în framântarile celorlalti:

Privitor ca la teatru

Tu în lume sa te-nchipui:

Joace unul si pe patru,

Totusi tu ghici-vei chipu-i,

Si de plânge, de se cearta,

Tu în colt petreci în tine

Si-ntelegi din a lor arta

Ce e rau si ce e bine.

În strofa urmatoare poetul valorifica o idee preluata din filozofia lui Schopenhauer, portivit careia singura forma concreta a vietii omenesti este prezentul pentru ca trecutul e greu de reconstituit si viitorul greu de prevazut:

Tot ce-a fost ori o sa fie

În prezent le-avem pe toate.

Poetul introduce si motivul vanitas vanitatum, insistând asupra ideii ca spectacolul vietii este acelasi dealungul generatiilor:

Alte masti, aceeasi piesa,

Alte guri, aceeasi gama.

Începând cu strofa a sasea se amplifica elementele de satira; poetul vizând proasta alcatuire a lumii în care rasplata este în raport invers proportional cu meritul:

Nu spera când vezi misei

La izbânda facând punte,

Te-ar întrece nataraii,

De ai fi cu stea în frunte.