Mihail Andrei, erudit și filozof al limbii

Orașul Buhuși este situat în zona Subcarpaților Moldovei, pe malul stâng al râului Bistrița, la confluența cu pârâul Orbic. Prima atestare documentară, așezarea datează din 1438, fiind consemnată așezarea cu numele de Bodești. La 14 aprilie 1457, în localitatea Orbic (azi cartier al orașului), Ștefan cel Mare, înaintând spre Suceava, a reputat o victorie decisivă asupra lui Petru Aron. Începând cu anul 1800, așezarea capătă treptat numele actual, fiind numită mai întâi Bodeștii lui Buhuș, Bodeștii Buhușoaiei, Buhușoaia, Buhuș. Toate aceste denumiri derivă de la numele familiei boierești Buhuș care stăpânea aceste locuri. În anul 1819 a fost declarat târg boieresc, iar din anul 1832 încep să apară primele ateliere meșteșugărești. A fost declarat oraș în anul 1930.

La pagina 137 din Enciclopedia Cugetarea (1936 - 1939), precum și la pagina 576 din "Istoria românilor" de Constantin C. Giurescu și Dinu C. Giurescu se afirmă cu certitudine că localitatea a purtat în trecut și numele de București. În realitate, denumirea este cea de Bucureștii Mici și a fost purtată (alternativ cu denumirile de Buhușoaia sau Târgușorul) de târgul ce era reședința comunei Buhuși în secolul al XIX-lea.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, Buhuși era o comună rurală din plasa Bistrița a județului Neamț, comună formată din satele Buhuși, Bodești, Margina și Orbicu, având în total 3155 de locuitori. În comună funcționau o fabrică de postavuri înființată de colonelul E. Alcaz, o școală primară de băieți și una de fete. Anuarul Socec din 1925 consemnează schimbarea statutului Buhușilor în cel de comună urbană, având 5350 de locuitori și cuprinzând și satele Bodești, Marginea, Schitu Runc și Runc; orașul era reședința plășii Buhuși din același județ.

În 1950, Buhuși a devenit oraș raional, reședință a raionului Buhuși din regiunea Bacău, iar în 1964, raionul Buhuși a fost desființat, orașul trecând la raionul Bacău din aceeași regiune. Orașul a trecut în 1968 la județul Bacău; tot atunci au fost desființate și localitățile Bodești și Orbic, comasate cu localitatea Buhuși, iar satul Ciolpani, apărut între timp, a fost și el comasat cu satul Runcu.

În anul 1956 a fost dată în folosință prima școală cu adevărat mare și modernă, ridicată pe terenul donat de niște cetățeni care au înțeles importanța educației. Școala a funcționat mai întâi ca liceu, iar mai târziu ca școală gimnazială. În anul 1974 s-a terminat construcția corpului nou al școlii care a îmbogățit numărul sălilor de clasă cu încă 5. Școala nr.1, așa era numită în trecut, a devenit ulterior Școala Gimnazială Mihail Andrei. Dacă întrebi astăzi cine a fost profesorul Mihail Andrei, cred, că foarte puțini oameni au auzit de el.

Mihail Andrei s-a născut la 1 decembrie 1923 în Raionul Bălți din U.R.S.S, în anul 1930 se stabilește împreună cu familia în Bacău, pe strada Tudor Vladimirescu din cartierul C.F.R. În anul 1942 absolvă Liceul Ferdinand din Bacău și este trimis împreună cu colegii în Germania, la o școală de ofițeri. În anul 1944 pleacă pe front de unde se întoarce cu grad de căpitan, activând ca ofițer de aviație în Buzău. Este absolvent al Institutului Pedagogic Maxim Gorki, secția limba rusă în anul 1957, iar în anul 1964 termină Facultatea de Limba Română din cadrul Universității București.

Pe front a obținut pentru merite deosebite următoarele distincții:

1946 - Medalia Victoriei

1949 - Medalia Eliberării

1954 - Meritul Militar clasa I

1955 - Ordinul Steaua R.P.R. clasa I

A lucrat ca profesor în urmatoarele școli:

1957-1959 Școala de 7 ani nr.1 Bacău

1959-1962 Școala Medie Letea Bacău

1962-1965 Școala Medie nr.2 Bacău

1965-1985 Liceul Pedagogic Bacău

Obține gradul didactic definitivat în anul 1961, gradul II în anul 1968, gradul I în anul 1972, a intenșionat să dea doctoratul, dar a fost respins de organele comuniste, pentru că nu era membru de partid.

Pe lângă activitatea de la profesor a publicat și 3 lucrări de gramatică:

1971 - publică împreună cu profesorul Iulian Ghiță Culegere de exerciții lexicale, fonetice, gramaticale și stilistice

1983 - tot cu același colaborator semnează cartea Fonetică. Lexicologie. Gramatică. Stil și compoziție. Exerciții

1996 - apare ediția revizuită a culegerii din 1983, dar numele profesorului Mihail Andrei este trecut în chenar negru.