Morfemul

Morfemul referat

In zilele noastre, cercetarea stiintifica nu se rezuma doar la a cauta raspunsuri la intrebari legate de stiintele exacte, ci porneste de la cuvint(unitate lingvistica fundamentala). Cu timpul studiul cuvintelor si implicit al limbii s-a aprofundat,s-a cautat raspunsuri la felul cum a aparut un dialect, o limba, cum si-a dezvoltat si imbogatit lexicul. Urmand aceasta cale, de-a lungul anilor o noua stiinta-lingvistica si-a trasat un segment bine definit de cercetare. Partea lingvisticii care se ocupa cu analiza morfologica a segmentat nucleul unei limbi-cuvantul, si l-a divizat in mai multe elemente(unitati specifice).

Exista mai multe teorii si acceptiuni ale cuvantului si,implicit ale unitatilor specifice acestuia(ceea ce ne intereseaza de fapt pe noi). Teoria lingvistica traditionala opereaza cu doua unitati fundamentale ale descrierii gramaticale:cuvantul si propozitia, ambele fiind recunoscute prin conventiile diferitelor sisteme de scriere.In cadrul cuvantului putem regasi mai multe elemente1.De exemplu, cuvantul bradut este alcatuit din doua unitati mai mici, fiecare avand o distributie caracteristica brad si ut. Acestea reprezinta unitati minimale in sensul in care ele nu pot fi analizate mai departe in unitati clasificate pe baze distributionale, ele fiind denumite morfeme. Sub incidenta termenului de morfem cad o serie de elemente care intra in structura morfologica a cuvantului:radacina,afixe( prefix, sufix) si desinentele(morfemele flexionare-morfeme afixale).Radacina este elementul neanalizabil din punct de vedere morfologic,comun tuturor cuvintelor din aceeasi familie:de exemplu,in cuvintele bradut, bradulet,BRAD- este radacina. Radacinii i se ataseaza diferite grupuri de sunete cu ajutorul carora se obtin cuvinte noi sau forme deosebite ale aceluiasi cuvant(bradulet). Aceste unitati semnificative minimale ale morfologiei, morfemele, reprezinta prima articulare, spre deosebire de foneme, care reprezinta unitatea minimala a celei de-a doua articulari. Prima articulare a limbajului este segmentarea in unitati semnificative, a doua articulare este segmentarea in unitati lipsite de sens, dar nu si de valoare functionala.

1Astfel defineste John Lyons morfemul in Introducere in lingvistica teoretica,ed. Stiintifica,Bucuresti,1995,p. 194

2 Ariton Vraciu citeaza in Lingvisica generala si comparata Bucurecti,1980 pe academicianul Al. Graur din Note asupra structurii morfologice a cuvintelor, in Studii de gramatica,vol al II-lea,Bucuresti,1957,p.3

Daca in lingvistica traditionala in centrul preocuparilor morfologiei se afla cuvantul, la majoritatea structuralistilor unitatea fundamentala a gramaticii devine morfemul. Prin morfem intelegem o unitate minima de expresie dotata cu sens gramatical. Desi morfemul este socotit drept unitate de baza in analiza unui text, in lingvistica acest termen este intrebuintat in acceptii diferite, academicianul roman Al. Graur relevand doua modalitati de intelegere a morfemului1.

Gutu Romalo a aratat ca in mofologia structurala, termenul morfem are trei acceptiuni principale: unitate minimala de expresie asociata unei unitati de continut, unitate de continut astfel incat morfemul se incadreaza intr-o categorie si corespunde valorilor gramaticale din gramatica traditionala2 (de exemplu categoria cazului include morfemele de nominativ,acuzativ). In cea de-a treia acceptie, morfemul a fost privit si ca unitate minimala de expresie dotata cu sens exclusiv gramatical(termenul acopera afixele gramaticale, afixele flexionare:desinentele, etc., iar obiectul morfologiei constituie inventarierea,definirea si clasificarea acestor unitati).

Cu alt sens termenul morfem este utilizat de lingvistii francezi,mai ales de A. Martinet si de studentii sai cu sens lexical-lexem,amandoi termenii fiind subordonati termenului de monem, monemul fiind unitate minima dotata cu sens,Martinet preluand de la Saussure acceptia stricta a termenului semn:fonie si semnificatie,monemul fiind deci un semn in acceptia data de Saussure (astfel este definit ca entitate lingvistica binara).

Ca orice semn lingvistic,morfemul este articulabil,adica poate combina cu alte semne,rezultatul fiind un text cu caracter complex-un enunt.Astfel un enunt poate fi considerat o secventa de morfeme,iar pe baza acestui raport putem face o clasificare a morfemelor.Morfemele libere sunt cele care pot constitui singure un enunt(varf,frig etc.) Morfemele legate sunt cele care nu au posibilitatea de a constitui singure un enunt, ci doar insotite de alt(e) morfem(e).In aceasta categorie intra toate elementele denumite in mod curent flexionare(casuta:cas-uta), precum si toate afixele3.( dezlega:dez-lega).