Simbolismul Alexandru Macedonski si George Bacovia

Imagine preview
(8/10 din 8 voturi)

Acest referat descrie Simbolismul Alexandru Macedonski si George Bacovia.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 10 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Ilie Rad

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 8 puncte.

Domeniu: Romana

Cuprins

Capitolul 1
SIMBOLISMUL – CURENT AVANGARDIST

1.1 Simbolismul – scurta prezentare pag. 3
1.2 Simbolismul european pag. 3
1.3 Simbolismul românesc pag. 4

Capitolul 2
ALEXANDRU MACEDONSKI– PRIMUL SIMBOLIST ROMÂN

2.1 Începutul vietii pag. 5
2.3 Drumul spre poezie pag. 5
2.3 Orientarea catre simbolism pag. 6
2.5 Greseala si consecintele pag. 6
2.4 Sfârsitul vietii pag. 7

Capitolul 3
GEORGE BACOVIA – POETUL ATIPIC

3.1 Începutul vietii si descifrarea pseudonimului pag. 8
3.2 Studiile si începutul literar pag. 8
3.3 Sfârsitul vietii pag. 9

BIBLIOGRAFIE pag. 10

Extras din document

Simbolismul este curentul literar care a aparut în Franta ca o reactie împotriva miscarilor literare numite romantism retoric sau decadent, parnasianism si naturalism. Numele simbolismului a fost împrumutat dintr-un celebru articol-manifest (Le symbolisme), publicat la sfârsitul anului 1886 de catre Jean Moreas, care a fost considerat initiatorul miscarii literare. În acelasi an s-a constituit gruparea care s-a autointitulat „simbolista” si în fruntea careiei s-a gasit poetul Stephane Mallarme. Tot atunci, Rene Ghil înfiinteaza scoala „simbolist-armonista”, devenita apoi „filozofico-instrumentista”. Alti poeti de orientare antiparnasiana îl considerau sef de scoala pe Paul Verlaire. Ei si-au luat, in semn de sfidare, numele de „decadenti”. Reprezentanti de frunte ai decadentilor sunt Arthur Rimbaud, Tristan Corbiere si Jules Laforgue. Acesti poeti si multi altii începusera sa scrie cu mult înainte de constituirea gruparilor în care s-au încadrat. Astfel, elemente ale curentului simbolist au luat nastere nu în 1886, ci mult mai devreme, cuprinzându-i pe toti poetii de orietare antiparnasiana, uniti în efortul de a descoperi esenta poeziei.

Simbolismul literar s-a manifestat sincronic cu cel pictural si muzical, realizându-se un veritabil sincretism al artelor moderne. În pictura, curentul simbolist a fost marcat de afirmarea impresionistilor si a postimpresionistilor universali si nationali precum: Eduard Mant, Edgar Degas, P.A. Renoir, Paul Cezanne, Henri Matisse, Vincent van Gogh. Dintre pictorii nosti, cei mai importanti sunt: Nicolae Grigorescu, Ion Andreescu, Theodor Aman. Simbolismul s-a manifestat si în muzica, împunând compozitori precum: Johaness Bramhs, BeDrich Smetana, Manuel de Falla, Edvard Grieg, Charles Gounod, J. Massenet, Claude Debussy, iar dintre cei nationali - Gherorghe Dima si Ciprian Porumbescu.

1.2 SIMBOLISMUL EUROPEAN

Charles Baudelaire este considerat precursorul simbolismului francez, prin poemul Corespunderi. Versurile din Florile raului exprima drama omului modern, obsedat de ideea mortii. Cultiva forta de sugestie, armonia si sinestizia. În poezia europeana, Maeterlinck este cel care a cultivat, cu mai multa perseverenta, misterul.

Simbolistii si, în general, poetii noii tendinte în care se amesteca si influente parnasiane sau chiar neoclasice (de tip Moreas) cultiva o serie de teme romantice, atractia exoticului, de pilda, însa cele mai frecvente ramân motivele melancoliei, tristetii si crizei sufletesti ; poezia lor aduce sugestia unor teritorii sufletesti obscure, neexprimate înca si greu de exprimat, a starilor de spirit nehotarâte, incerte, a vagului, nervii, astenia, pozele lor mimeaza uneori ipostaze romantice (damnarea, fantasticul, rituri initiatice de tip infernal), însa acestea sunt dublate de un scepticism secret, de constiinta unei velnice imposibilitati, ca un blestem al gestului mereu neterminat.

1.3 SIMBOLISMUL ROMÂNESC

Simbolismul românesc a avut doi mari reprezentanti: Alexandru Macedonski si George Bacovia. Alti simbolisti notabili au fost: Ion Minulescu, Dimitrie Anghel, Stefan Petica, Elena Figaro.

Spre deosebire de simbolismul francez, cel românesc nu s-a opus parnasianismului, ci l-a integrat, astfel în rodeluirile lui Alexandru Macedonski, coexistând elemente preluate din ambelel curente.Cercetatorii curentului cultural considera ca exista doua etape în simbolismul românesc, una ampla, între 1880-1914 si cealalta mai succinta, între 1914-1920. Asadar, simbolismul autohton a parcusr o perioada de patru decenii în care, datorita acestui curent, s-a înnoit poezia româneasca. Simbolistii considera ca limbajul poetic se bazeaza pe sugestia sonora a cuvintelor si pe corespondentele secrete între idee si forma acusticp sub care ea apare; astfel, pentru simbolistul francez Stephane Mallarme, pozeia trebuie sa fie capabila sa sugereze cititorului sentimentele si, mai ales, senzetiile traite de autor: "A numi un obiect înseamna a suprima trei sferturi din placerea pe care ti-o da un poem, placere care consta în bucuria de a ghici încetul cu încetul."

Simbolisii selecteaza din lexic cuvinetele cele mai melodioase si mai muzicale, capabile sa sugereze trairile acestora. Alexandru Macedonski susstine ca "arta versurilor nu este nici mai mult, nici mai putin decât arta muzicii", iar poetul francez Paul Verlaine lanseaza ideea binecunoscuta: "Muzica înainte de toate!"

Simbolistii au modificatsi versificatia, pentru ca au renuntat la rimele traditionale si au introdus versul liber. Macedonski este primul poet român care a publicat, în 1890, creatii în versuri libere, fara rima si fara ritm. Ulterior, el arenuntat la aceasta formula prozodica, considerând ca poezia neversificata se apropie prea mult de proza ritmata. Alti poeti simbolisti au continuat sa cultive versul alb, precum Ovid Densusuianu sau Ion Minulescu, acesta din urma cazând în exces si într-un retorism pretios si grandilocvent.

Universul simbolist s-a remarcat prin urmatoarele teme si motive lirice: motivul citadin al orasului sau al târgului provincial, ale caror monotonie si viata mediocra rpovoaca nevoia de evadare spirituala în tarâmuri misterioase (spatii orientale sau utopice); tema marii plecari, conceputa ca o calatorie eterna spre necunsocut; tema naturii, receptata nu ca peusaj exterior, ci ca stare sufleteasca; motivul ploii si al toamnei, care apare în mod constant la toti simbolistii; motivul iubirii întelese nu ca împlinire ideala, ci resimtite ca nevorza; motivul instrumentelor muzicale care acompaniaza melancolia sufleteasca si exprima emotii grave (vioara, mandolina, harfa) ori violente (fluierul, fanfara); motivul solitudinii fiintei, care desinde din poezia romantica. În simbolism, imaginea singuratatii îsi pierde grandoarea, devenind elegiaca si intima. Efectele ei sunt melancolia si „spleen”-ul, un amestec de tristete, dezolare si plictiseala profunda. Spleen-ul simbolist a fost exprimat, prima oara în literatura universala, de Charles Baudelaire, iar la noi, de Stefan Petica, Traian Metescu si, mai ales, de Geroge Bacovia.

Fisiere in arhiva (1):

  • Simbolismul Alexandru Macedonski si Geroge Bacovia.doc

Alte informatii

UNIVERSITATEA „BABES-BOLYAI” FACULTATEA DE STIINTE POLITICE, ADMINISTRATIVE SI ALE COMUNICARII