Simbolismul European

Curentul apare in Franta in ultimele doua decenii ale secolului XIX-lea, cu prelungiri si in prima decada a secolului urmator, o rapida extensiune europeana, fiind o reactie estetica la adresa parnasianismului.Denumirea este propusa de Jean Moreas intr-un manifest publicat in ‘’Le Figaro’’, la 18 septembrie 1886, derivate fiind de la simbol, ca posibilitate de exprimare a inefabilului.

Cercului simbolist de la Paris ii apartineau Villiers de L’Isle Adam, admirator al lui Hegel si al poeziilor lui E.A.Poe, Tristan Corbieri, remarcat prin ‘’iubirile galbene’’, Issidor Ducasse, cunoscut prin ‘’Cantecele lui Maldoror’’.In ‘’Tratatul despre Verb’’, cu o introducere de Mallarme, Rene Ghil stabileste o corespondenta intre sonoritatea versurilor si sentimente.Muzicalitatea, sensibilitatea, sustitutia asonantei cu rima sonora, utilizarea clarobscurului in locul culorilor tari si a indecisului in locul senzatiei sunt cateva din trasaturile curentului, propuse de Paul Verlaine in ‘’Arta poetica’’.Estetica simbolismului este una a vagului; tehnica sinesteziei, a suprapunerii a doua sau mai multor senzatii, este propagata de Baudelaire in ‘’Corespoente’’:’’Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii’’.Poezia simbolista este si o reactie impotriva unei realitati burgheze deplorabile, bazata doar pe puterea banului, o stare de rau, comparabila cu romanticul le mal du siecle, fara sa aiba insa contingente cu miscarile sociale ale epocii.Abstras din realitatea imediata, simbolismul proclama un principiu creator inalt, baza pe muzica si simbol:’’De la muzique avant toute chose’’, proclama Verlaine.Simbolistii francezi sunt, de altfel, foarte mult influentati de muzica lui Wagner ,dovada fiind crearea unei publicatii literare insipirate de creatia acestuia , ’’ La Rvuewagnerienne’’.Eufonia ,eliberarea de stilurile metrice fixe ,dobandirea unei structuri interne de o armonie perfecta sunt caracteristici ale curentului simbolist.Ca modalitate de comunicare este intrebuintat stilul aluziv ,lucrurile desprinzandu-se misterioase dintr-o padure de simboluri dupa cum arata Baudelaire in ‘’Correspondance’’.Gustave Kahn este apologetul versului liber ,al ‘’ritmului interior’’.Faptul ca simbolismul marcheaza o revolutie este marcat de Kahn:’’Insemnatatea noii tehnici poetice sta in a permite fiecarui poet de a concepe in el versul sau strofa originala si de a transcrie ritmul sau propriu si individual in loc de a se supune unui tipar gata confectionat ‘’.La romani ,theoretician si promoter timpuriu al simbolismului este Alexandru Macedonski ,in articolul’’Poezia Viitorului’’

Reprezentantii curentului sunt numerosi in literatura universala:Paul Verlaine ,Stephane Mallarme ,Jules Laforgue , Rene Ghil , Jean Moreas , Francis Jammes in poezia franceza ,Emille Verhaeren ,cu ‘’Les villes tentaculaires’’ , Georges Rodembach, Maurice Maeterlink in Belgia, Stefan George, Hugo von Hofmnnstahl, Rainer Maria Rilke in poezia germana, William Butler Yeats, Swinoburne, Hopkins in Anglia, Antonio si Manuel Machado la spanioli, Constantin Balmont, Valeri Briusov in Rusia si Ady Endre in poezia Ungara.

IDEOLOGIE SI ESTETICA

Poezia simbolista este una exclusiv a sensibilitatii pure. Ea nu comunica, ci se comunica;

Obiectul poeziei simboliste il constituie starile sufletesti nelamurite, fluide, vagi, muzicale, care sunt transmise recurgand la analogie, la sugestie, utilizand un limbaj poetic inedit;

Simbolismul respinge conceptul de mimesis, de imitatie. Ca obiect al artei este proclamat domeniul impalpabilului si al imaginarului, subconstientul; inclinatia catre stari sufletesti nedefinite, are ca reprezentari: nelinistea, nevroza, plictisul, spleenul, oboseala, angoasa, disperarea, amaraciunea, macabrul, exotismul;

Atitudinea comuna simbolistilor de pretutindeni este respingerea mediocritatii, a platitudinii unei societati stapanite de valorile materiale;

Simbolistii au recurs la analogie si corespondente, la puterea de sugestie a muzicii si a simbolului.

TRASATURILE ESTETICII SIMBOLISTE

SIMBOLUL

‘’Prin simbol, oamenii cearca sa se inalte de la ceea ce se poate percepe la ceea ce nu se poate decat pricepe, de la simtire la gandire, de la aparenta le esenta, de la trecator la permanent.’’(Wald 1979)

Se considera ca elementul esential al poeticii simboliste il reprezinta utilizarea simbolului, termen care da si numele curentului. Simbolul este un substituent, un procedeu artistic care, in baza unor corespondente sau legaturi, inlocuieste si reprezinta altceva decat elementul concret-real exprimat la prima vedere, este o imagine concreta, avand o semnificatie proprie, pentru o realitate ascunsa, abstracta.

Acest procedeu artistic a existat in toate epocile, dar simbolismul se diferentiaza de alte curente atat prin faptul ca da imaginilor poetice functie implicit, si nu explicit simbolica, cat si prin faptul ca are multiple semnificatii in contextul poetic.

,,Natura e un templu ai carui stalpi traiesc

Si scot adesea tulburi cuvinte, c-ntr-o ceata;

Prin codri de simboluri petrece omu-n viata

Si toate-l cerceteaza c-un ochi prietenesc.” (C. Baudelaire, Corespunderi)

SUGESTIA

La baza tehnicii simboliste sta sugestia, calea poetica de realizare a simbolului si de exprimare a corespondentelor/a legaturilor ascunse dintre lucruri, a starilor vagi, nelamurite.

Tehnica sugestiei conduce spre o zona a vagului, a ambiguitatii, prin care se creeaza posibilitatea conexiunilor, a unor lecturi multiple ale textului.

Poetii simbolisti nu descriu, ci comunica senzatii corespunzatoare unor stari sufletesti. De exemplu, poezia despre corabii, mari, insule, faruri exprima aluziv, pe calea sugestiei, tentatia departarii si dorinta de evaziune.

,,Vreau muzicii intaietate!/ Astfel, Imparele prefer,/ Mai vagi, mai libere-n eter,/ Fiind in tot, plutind pe toate. // Alege vorbele ce-ti vin/ Sa para scoase din confuzii:/ Ah, cantecele, gri iluzii/ De Tulbure in Cristalin. // Sunt ochi splendizi de dupa voaluri,/ Zi ezitand in amiezi,/ Ori astrii-n azurii gramezi/ Pe dulci, tomnatice fundaluri. // Nuanta eu ravnesc s-o caut,/ Nuanta, nicidecum Culoare,/ Nuanta doar-ingemanare,/ De vis cu vis, de corn cu flaut! ”

(Paul Verlaine, Arta poetica)

CORESPONDENȚELE

-sunt afinitatile invizibile dintre diferitele parti ale universului (eu poetic si lume), care se traduc la nivelul receptivitatii prin simboluri;

-ele si-au gasit pentru prima data ecoul in sonetul Corespondances de Charles Baudelaire, considerat ulterior arta poetica a simbolismului;

-in categoria corespondentelor intra si analogiile intre senzatii, emotii si tonuri.

,, Ca niste lungi ecouri unite-n departare/ Intr-un acord in care mari taine se ascund,/ Ca noaptea sau lumina, adanc, fara hotare,/ Parfum, culoare, sunet se-gana si-si raspund. // Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,/ Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niste campii,/ -Iar altele bogate, trufase, prihanite, // Purtand in ele-avanturi de lucruri infinite,/ Ca moscul, ambra, smirna, tamaia, care canta/ Tot ce vrajeste mintea si simturile-ncanta.”

(Charles Baudelaire, Corespunderi)

SINESTEZIA

-reprezinta o asociere spontana intre senzatii de natura diferita, care se sugereaza reciproc;

-ea are, pentru simbolisti, valoarea unei cai de acces la unitatea misterioasa a lumii;