Stimularea creativității elevilor în cadrul orelor de limba română

Creativitatea este darul cel mai de preţ al omului, care i-a permis să făurească primele unelte, să stăpânească o parte din natură prin ştiinţă şi tehnică, să modifice mediul înconjurător, să pătrundă în spaţiul cosmic. Imaginaţia implică interacţiuni cu toate componentele sistemului psihic uman cum ar fi: dorinţele, aspiraţiile, profunzimea înţelegerii, trăirile profunde ale evenimentelor, experienţa proprie de viaţă, dinamica temperamentală, într-un cuvânt, întreaga personalitate. Acest potenţial latent, dacă este exersat şi educat de către cadre didactice profesioniste, îndrăgostite de meserie, poate fi valorificat la maximum ca vector al acţiunii eficiente şi novatoare în orice domeniu.

Termenul de creativitate este foarte general. A crea înseamnă a produce ceva nou în raport cu ceea ce este vechi, cunoscut, uzual. Între conceptele de creativitate şi talent nota comună este cea de originalitate. Dovedeşte talent cel ce demonstrează o originalitate crescută. Deci, talentul corespunde creativităţii de nivel superior. Toţi oamenii sunt în diverse grade creativi şi numai unii din ei sunt talentaţi. Conceptul nou de creativitate admite o mare contribuţie a influenţelor de mediu şi a educaţiei în formarea creativă a fiecăruia. Se consideră că oricare din activităţi sau profesiuni poate fi desfăşurată la un nivel înalt de creativitate.

Fenomen multidimensional, creativitatea apare ca o activitate complexă care se finalizează într-un produs. Ea se manifestă în desfăşurarea unui proces şi presupune existenţa unor trăsături de personalitate şi a unui context social şi organizaţional în care se desfăşoară.

Eficienţa educării creativităţii la elevi este dependentă de pregătirea ştiinţifică şi pedagogică a educatorului, de priceperea lui de a dirija în mod judicios activitatea elevilor, de a subordona totalitatea mijloacelor sale didactice obiectivelor propuse.

Limba română este disciplina căreia îi revin sarcini exprese pentru dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi creaţie. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor de comunicare verbală se află în strânsă legătură cu formarea şi dezvoltarea capacităţilor de creaţie. Limba, produs complex al dezvoltării istorice şi sociale a speciei umane, care evoluează şi se îmbogăţeşte odată cu aceasta, rămâne nu numai cel mai folosit, dar şi cel mai important mijloc de comunicare şi de creaţie, principalul instrument al gândirii umane. De aceea este necesar ca în studiul integrat al limbii române în şcoală să-şi găsească loc şi exerciţii exprese pentru dezvoltarea creativităţii verbale şi scrise la elevi, paralel cu demersurile tradiţionale pentru învăţarea teoretică a ştiinţei despre limbă sau pentru însuşirea aspectului normal al limbii.

Învăţarea creativă, în cadrul lecţiilor de limbă si literatură română, reprezintă acea formă a învăţării, care are ca scop final realizarea unor comportamente individuale şi colective orientate spre căutarea, aflarea şi aplicarea noului.

Elevii învaţă să fie creativi încă din clasa întâi prin intermediul jocurilor de cuvinte pe care le putem organiza sub forma unor concursuri, cum ar fi: crearea unor propoziţii în care toate cuvintele să înceapă cu aceeaşi literă; găsirea cât mai multor cuvinte care încep cu o anumită literă sau care să aibă un anumit număr de litere; crearea unor cuvinte noi prin posibila combinare a unor litere date etc.

De altfel, jocul utilizat cu pricepere în toate clasele învăţământului primar, are o contriuţie demonstrată la formarea spiritului creator, fiind calea cea mai sigură de a comunica deschis cu elevii, fără limite între real şi imaginar. Este lumea ideală în care totul devine posibil. Să exploatăm această lume pentru a putea intra fără obstacole în lumea creativităţii.

Exerciţiul reprezintă una dintre metodele clasice cel mai frecvent utilizate pentru dezvoltarea creativităţii gândirii. Voi prezenta în continuare câteva tipuri de exerciţii folosite la clasa a doua în acest scop şi selectate din lucrarea „Comoara din cuvinte“ - un auxiliar didactic pe care l-am conceput şi realizat împreună cu colega Letiţia Sava.

Exerciţii prin care li se cere elevilor, ca plecând de la un text dat, să-şi imagineze fapte şi întâmplări diferite. De pildă:

- Şi clopoţelul este vesel când elevii se întorc din vacanţă. Imaginează-ţi că el le povesteşte copiilor despre ce s-a întâmplat la şcoală în timpul vacanţei.Ce crezi că le spune? („Din nou la scoală“)

- Imaginează-ţi că eşti autorul unei cărţi de poveşti. Despre ce ţi-ar plăcea să scrii în poveştile tale? („Cărţile mele“)