Abandonul școlar ca problemă socială

1. Natura problemei

Abandonul şcolar reprezintă conduita de evaziune definitivă ce constă în încetarea frecventării şcolii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns, înaintea obţinerii unei calificări sau pregătire profesionale complete ori înaintea încheierii ciclului de studiu început.

Sociologii consideră că abandonarea şcolii este o problemă socială care generează un set de consecinţe cu bătaie lungă. Cercetările arată că cei care abandonează şcoala nu numai că nu au şanse să câştige pe piaţa muncii, dar nu au nici şanse să fie integraţi în câmpul muncii. Cei care şi-au întrerupt studiile sunt într-o mai mare măsură dependenţi de programele sociale de întreţinere şi ajutor decât restul populaţiei.

De multe ori abandonul se asociază cu delicvenţa juvenilă, cu recurgerea la droguri, cu viaţa de familie dezorganizată. Fenomenul se înregistrează în mediul rural şi în comunităţile de rromi, unde copiii sunt văzuţi ca indivizi cu responsabilităţi în gospodărie sau folosiţi ca sursă de venit (de exemplu ca cerşetori).

În prezent, în România, rata abandonului şcolar este foarte ridicată. În perioada 2001 – 2008, rata abandonului şcolar pentru clasele I – IV aproape că s-a triplat, iar în cazul claselor V – VIII, rata abandonului a crescut de patru ori.

România şi Bulgaria sunt în topul abandonului şcolar din Uniunea Europeană. Lideri la această categorie sunt Malta şi Portugalia, informează un raport european citat de Mediafax.

2. Cauzele problemei

Cauzele abandonului şcolar sunt numeroase şi se datorează în primul rând „inadaptării elevului la activitatea de învăţare realizată în mediul şcolar dar şi extraşcolar” şi în al doilea rând „inadaptării şcolii la factorii interni (biologici, psihologici) şi externi (socio-economici, socio-culturali)”.

În şcoala unde îmi desfăşor activitatea ca şi cadru didactic, abandonul şcolar se înregistrează cu precădere la clasele a IX-a şi a X-a (SAM). Sărăcia, lipsa unui viitor loc de muncă pentru absolvenţii clasei a X-a, lipsa motivaţiei chiar, importanţa minimă acordată şcolii ca şi instituţie duc la un procent de 20 – 30% rată de abandon şcolar la clasa a IX-a, ajungând până la 50% la clasa a X-a. Lipsa interesului pentru şcoală se explică prin presiunile de ordin economic, dar şi prin lipsa de cultură a comunităţii: băieţii rămân să dea o mână de ajutor în gospodăriile proprii sau muncesc cu ziua la oamenii înstăriţi din sat, iar fetele se căsătoresc în jurul vârstei de 17 – 18 ani.

Cercetările din domeniul educaţional au relevat faptul că mediul socio-cultural de provenienţă al elevilor este una din cele mai importante variabile în reuşita sau eşecul şcolar şi profesional al elevului. Este foarte importantă atitudinea familiei în raport cu şcoala.

Dezorganizarea vieţii de familie, consecinţă a divorţului, climatul familial conflictual şi imoral, excesiv de permisiv, divergenţa metodelor educative, şi lisa de autoritate a părinţilor, atitudinea rece, indiferentă sau dimpotrivă, tiranică a acestora conduc tot spre abandonul şcolar.

Factorii de natură socială şi economică cum ar fi criza economică actuală, politică, socială şi morală, prăbuşirea sistemului de protecţie socială conduc la dezorientarea elevilor, îndepărtarea lor de mediul educaţional şi în final abandon şcolar.

Insubordonarea faţă de normele şi regulile şcolare, chiulul, absenteismul, repetenţia, motivaţiile şi interesele slabe în raport cu şcoala, greşelile profesorilor sunt şi ele o cauză în apariţia acestui fenomen. Anturajul de proastă calitate, debusolează elevii cu un psihic labil, dorinţa de a scăpa de sub tutela părinţilor, dorinţa de a obţine bunuri (obiecte, haine, mâncare) prin căi ocolite pot fi alte cauze ale abandonului şcolar.