Acțiunea socială

ACTIUNE (ACTION,SOCIOLOGIE DE L ACTION) = curent sociologic care plaseaza actorii in centrul analizei fenomenelor sociale. Conduitele individuale sau comportamentele colective nu sunt cum sustinea istoricismul rodul legilor generale ale evolutiei. Ansamblul structurat al raporturilor umane nu mai este deci modelat in mod pasiv de catre conditionari ci rezulta din confruntarea dintre rationalitati divergente. A se vedea lucrarile lui M.Crozier, R. Boudon sau A. Tourraine. Miscari sociale- Paradigme sociologice.(1)

Paradigma actiunii colective (Olson:) nici un individ nu are interesul sa actioneze pentru a sustine o organizatie care procura bunuri si servicii colective pentru ca el va beneficia oricum de ele, el va participa deoaece aceasta organizatie furnizeaza in plus satisfactii individuale.

Marile probleme sociale sunt cauzate fie de catre factori naturali incontrolabili, fie de catre factorul uman. In ambele situatii avem de a face cu o inlantuire de evenimente. Evenimentele marcate de intentionalitate, de scop uman, poarta numele de actiuni. Forme ale activitatii si ale relatiilor interpersonale in sociologie pot fi descrise in felul urmator: la baza comportamente (miscari fizice ale corpului), actiunile (miscari cu un inteles si un scop) , comportamentele sociale (se adreseaza altor persoane), actiunile sociale (solicita un raspuns de la alte persoane), contactele sociale (perechi de actiuni sociale) care formeaza inceputul interactiunilor sociale. Iar interactiunile sociale formeaza baza relatiilor sociale.

In sociologie, actiune sociala se refera la orice actiune care implica actiunile si reactii ale altor indivizi si se modifica in urma acelor evenimente pe care le influenteaza sau determina. Actiunea sociala este un concept dezvoltat de Max Weber care analizeaza interactiunea oamenilor in sociatate. Acest concept este utilizat pentru a observa cum anumite comportamente sunt modificate in anumite circumstante, situatii, medii. Impactul actiunii sociale este vazut in mod evident in dezvoltarea normelor si in obiceiurile si interactiunile zilnice dintre oameni.

Actiunea sociala este actiunea care priveste reactiile altor persoane. Atunci cand potentiala reactie nu este cea dorita, actiunea se modifica in consecinta. Sociologia studiaza societatea si comportamentul, inima interactiunilor si deci actiunea sociala. Se observa ca oamenii difera in actiunile lor in functie de contextele sociale si de modul in care ii afecteaza pe altii. Sociologia studiaza aceste diferente, alteratii.Este o largire a conceptului lui Florian Znaniecki, cel de fenomen social, deoarece individul care intreprinde o actiune sociala nu este pasiv ci potential activ si reactiv.

Pentru a determina caracterul social al unei actiuni, utilizam urmatoarele criterii :

a) in actiunea sociala, persoanele implicate tin seama de prezenta, de existenta sau de comportamentul altor persoane, intrucat actiunea sociala se prezinta in primul rand ca o influenta reciproca intre actori sociali ;

b) actiunea actorului social tre. sa aiba valoare de semn, de simbol pt. ceilalti oameni ;

c) actiunea sociala presupune intelegerea reciproca a asteptarilor actorilor sociali si orientarea comportamentului potrivit respectivelor asteptari.

Weber afirma ca actiunea sociala se defineste prin orientarea catre ceilalti, indiferent daca aceste orientari au in vedere prezentul, trecutul sau viitorul.Prin actiune orientata se intelege actiune cu scop.Actiunea sociala nu se identifica cu actiunea realizata de mai multe persoane; actiunea maselor in contextul in care indivizii actioneaza similar intr-o situatie, nu este actiune sociala. Acest aspect il diferentiaza pe Weber de Gustav le Bon. De asemenea, actiunea de imitatie propusa de G. Tarde nu este o actiune sociala.

Exista 4 tipuri de actiuni in comceptia lui Max Weber:

1)actiune rationala prin raportare la scop: este determinata de asteptarile fata de de comportamentul obiectelor si alte fiinte din mediu. Asteptarile sunt utilizate drep conditii si mijloace pentru atingerea scopurilor calculate si urmarite rational (le internalizezi, le incadrezi intr-o schema).

2)actiune rationala prin raportare la valoare:este definita printr-o incredere in valoare de dragul ei-nu are legatura cu sansele de succes. Oamenii isi pun in practica convingerile a ceea ce le apare o cerinta legata de datorie, onoare, estetic, loialitate; este vorba de o schema a importantei cauzei indiferent de cat costa ea.

3) actiunea traditionala determinata de obisnuinta.

4)actiunea afectiva: se distinge de actiunea orientata catre valoare printr-o clara formulare autoconstienta a valorilor ultime ce guverneaza actiunea si prin planificarea consistenta a cursului actiunii fata de aceste valori. Ceea ce este specific celor 2 tipuri de actiuni – se definesc prin ele insele nu printr-un element exterior sau prin rezultat.

Weber considera ca,cu cat valoarea spre care actiunea este orientata, este ridicata la statutul de valoare absolute, cu atat este mai irationala actiunea. Cu cat o persoanana e devotata unei valori absolute, cu atat ea este mai indiferenta fata de consecintele actiunii.Intre actiunea orientata catre scop si cea orientata catre valoare, diferenta se micsoreaza in cazul actiunii definite prin utilitatea marginala; cand avem de-a face cu un actor care ia propriile dorinte drept scopuri - le aranjeaza potrivit unei scale - orienteaza actiunea in funtie de aceasta scala.