Analiza unei Probleme Sociale - Avortul

NATURA PROBLEMEI

Avortul reprezintă întreruperea voită a unei a unei sarcini, implicând diverse cauze, de ordin economic cel mai adesea. Avortul crescut poate fi explicat ca o cauză directă a mentalităţilor. Cercetările făcute în România arată că această practică variază în funcţie de mediile în care trăiesc familiile. Se constată astfel de diferenţe între sat şi oraş sau între diferite regiuni ale ţării.

Un rol important în evoluţia acestui fenomen îl joaccă nivelul de educaţie. În general, situaţia este dramatică acolo unde informaţiile despre consecinţele nefaste ale avortului sunt deficitare. Un caz aparte îl constituie comunitatea rromilor. Aici, recurgerea la avort a devenit o practică obişnuită (frecvenţa avortului la femeile rrome se ridică mult peste media normală).

Femeile din România invocă motive diverse atunci când îşi justifică hotărârea pentru avort : intenţia de a limita numărul de copii, condiţia materială precară, teama de a nu-şi pierde serviciul etc.

După 1989, o dată cu liberelizarea avorturilor, în România s-a declanşat o criză demografică pe care sociologii o compară cu situaţia din perioada războiului ; începând cu 1990, numărul avorturilor în România l-a depăşit pe cel al naşterilor vii.

Avortul a devenit un fenomen care polarizează atenţia întregii societăţi. Atenuarea lui nu depinde de câţiva factori, ci solicită participarea tuturor actorilor sociali. Deşi este înregistrat ca o realitate incontestabilă, care, prin consecinţele sale, ameninţă viaţa tuturor, la nivelele decizionale, mai ales de administraţie şi clasa politică, se manifestă o anumită ignoranţă în gestionarea sa.

CAUZELE PROBLEMEI

Cauzele care duc la apariţia sarcinilor nedorite sunt numeroase, însă principala cauză o constituie lipsa de informare asupra metodelor de contracepţie.

Întrucât sarcina este nedorită, tânăra are o vârstă fragedă pentru a creşte un copil, atunci persoana în cauză ajunge la avort. Printre alte cauze, care întăresc hotărârea tinerei de a avorta, se numără şi presiunile exercitate, fie de tatăl copilului, fie de părinţii fetei sau lipsa unui spaţiu locuibil, faptul că nu există o siguranţă financiară, materială sau chiar necesitatea întreruperii studiilor.

Daniela Bartoş, fost ministru al Sănătăţii şi Familiei, a recunoscut că explozia avorturilor a fost determinată, în primul rând de ,,legislaţia liberală introdusă după 1990”(Bartoş, 2002, p.40). Acest fapt s-a asociat, de asemenea, cu ,,accesibilitatea crescută la avort a populaţiei’’(Bartoş, 2002, p.40). Avortul poate fi explicat şi ca o consecinţă directă a mentalităţilor. Cercetările făcute în România arată că ,,această practică inumană variază în funcţie de mediile în care trăiesc familiile’’(Studiul Sănătatea Reproducerii, 2001, p.24).

Un rol important în evoluţia acestui fenomen îl joacă nivelul de educaţie iar un caz aparte îl constituie comunitatea rromilor, unde ,,recurgerea la avort a devenit o practică obişnuită”(Bartoş, 2002, p.40).

O altă cauză importantă, care contribuie la menţinerea numărului mare de avorturi, o constituie ,,lipsa comunicării în familie şi existenţa unui mediu de agresivitate manifestat faţă de sarcină”(Ziarul ,,Adevărul’’, 1aprilie2003, apud Ciochină, Iftime, p.38).

EFECTELE NEREZOLVĂRII PROBLEMEI ASUPRA GRUPULUI ŢINTĂ, ASUPRA COMUNITĂŢII ŞI ASUPRA SOCIETĂŢII

Efectele avortului asupra grupului ţintă sunt reprezentate de:

a) pericole asupra sănătăţii psihice: depresie, plâns, comportament agresiv faţă de propria persoană, faţă de tatăl copilului, faţă de familia sa şi faţă de medic, tulburări de personalitate, vinovăţie, autoreproş, anxietate, coşmaruri, complicaţii postabortive etc. b) pericole imediate asupra sănătăţii fizice răni cervicale, mai ales la adolescente, care influenţează în mod negativ viitoarele sarcini, inflamarea trompelor uterine.

Autorii Studiului Sănătatea Reproducerii România 1999 arată că majoritatea complicaţiilor precoce, care au fost semnalate la femeile din România, au constat în hemoragii severe şi prelungite(60%), dureri pelviene prelungite(59%), infecţii pelviene(45%), febră ridicată(43%) şi perforaţia uterină(Studiul Sănătatea Reproducerii România 2001, p.78).

Există şi o serie de consecinţe pe termen lung, dintre care menţionăm cancerul de sân, cancerul de cool-uterin, hemoragii puternice la următoarea sarcină, poziţii anormale ale următorului copil, feţi cu greutate mică, naşteri premature, sterilitatea sau chiar decesul femeii.(ibidem, p.79).

Efectele avortului asupra comunităţii se referă la dezvoltarea unei atitudini pasive faţă de tragediile umane, dispariţia principiului de a ocroti copilul şi pe cei slabi, deteriorarea relaţiei femeii cu bărbatul, adoptarea unui comportament agresiv, neîncrederea comunităţii în sistemul medical etc.