Ancheta Sociologică

Ancheta Sociologica

Metoda de cercetare ce incorporeaza tehnici, procedee si instrumente interogative de culegere a informatiilor, specifice interviului si chestionarului sociologic. A.s. are un caracter neexperimental, cu un grad relativ scazut de control al cercetatorului asupra variabilelor analizate. Dezvoltata mai ales începînd cu a doua jumatate a secolului al XIX-lea, a.s. este în prezent foarte raspîndita. Obiectul sau de abordare îl constituie realitatea sociala, evenimente, fenomene si procese caracteristice, precum si atitudinea oamenilor fata de acestea, semnificatiile pe care ei li le atribuie, sfera lor de aspiratii, interese, preocupari si comportamente din domeniile economic, demografic, cultural, politic, optiunile preelectorale, activitatile de timp liber, opinia publica, propaganda etc.

Specific a.s, este ca oamenii sînt aceia care furnizeaza informatiile. De aici decurge si o limitare severa a aplicarii a.s., anume la acele aspecte în legatura cu care oamenii detin informatii. Realizarea a.s. presupune un demers metodologic riguros, tocmai pentru a suplini lipsa de control (manipulare) asupra variabilelor. Buna organizare si prescrierea amanuntita a regulilor de desfasurare a a.s. sînt reclamate si de faptul ca, spre deosebire de alte metode de cercetare, de aceasta data sînt antrenate si cadre ajutatoare (operatorii de a.), pentru a se face fata efortului de culegere de la populatie a unui mare volum de informatii.

Operatiile (etapele) implicate într-o a.s. sînt:

- stabilirea temei;

- determinarea obiectivelor;

- documentarea prealabila (literatura problemei, rapoarte de cercetare pe aceeasi tema, precum si o prima luare de contact direct cu situatia concreta, o vizita în teren);

- elaborarea ipotezelor ;

- definirea conceptelor;

- operationalizarea (elaborarea spatiului de atribute - dimensiuni, variabile, indicatori);

- cuantificarea (fixarea expresiilor cantitative ale indicatorilor direct observabili - masurabili - pentru care se culeg date);

- determinarea populatiei (definirea universului anchetei: localizarea si struc¬turile principale ale populatiei, fixarea subiectilor investigati prin cuprindere totala, tip recensamînt sau partiala, prin loturi sau esantioane reprezentative);

- stabilirea tehnicilor si a procedeelor de ancheta (de intervievare si/sau chestionare);

- întocmirea instrumentelor de lucru (elaborarea chestionarelor, a ghidurilor de interviu, a planurilor de convorbire, teste, scale etc., verificarea si definitivarea lor);

- ancheta pilot (repetitia în mic a anchetei propriu-zise; tot acum are loc în fapt si testarea instrumentelor);

- constituirea echipei de anchetatori, instruirea si repartizarea sarcinilor;

- întocmirea calendarului de desfasurare a anchetei (inclusiv prevederea modalitatilor de control;

- culegerea datelor;

- verificarea informatiilor culese si retinerea formularelor valide în vederea prelucrarii;

- codificarea informatilor (în masura în care nu au fost precodificate la elaborarea instrumentelor);

- întocmirea machetei de prelucrare a datelor (frecvente, valori medii, teste de semnificatie, corelatii etc.);

- prelucrarea datelor (individual - manual sau cu ajutorul calculatorului electronic);

- analiza si interpretarea informatiilor;

- redactarea raportului de ancheta;

- stabilirea, împreuna cu beneficiarul, a eventualelor masuri de interventie (în ultimul timp sînt tot mai des aplicate a.s. într-un demers ce îmbina cercetarea cu actiunea practica).

-De multe ori, a.s. nu se rezuma la utilizarea tehnicilor, procedeelor si instrumentelor de lucru interogative pentru culegerea infor¬matiilor (ca în cazul sondajului de opinie), ci, în scopul unei mai bune cunoasteri, se combina modalitatile interogative cu arte metode si tehnici de cercetare, cum ar fi cele ale observatiei stiintifice, ale analizei documentare si de continut. În acest fel se pot corela rezultatele, comparîndu-se ceea ce spun oamenii cu ceea ce fac, ceea ce se aude cu ceea ce se vede.

- A.s. prezinta o valoare deosebita prin aceea ca ea constituie o modalitate stiintifica de investigare, adesea singura disponibila, a universului subiectiv al vietii sociale - opinii, atitudini, satisfactii, aspiratii, convingeri, cunostinte, interese etc. - de ordin individual si colectiv (de grup). Trebuie avut în vedere si faptul ca în desfasurarea a.s. pot sa apara multe erori, unele datorate modului defectuos de lucru, altele datorate lipsei de cooperare din partea subiectilor, erori ce trebuie prevenite printr-un control sistematic asupra calitatii activitatilor. Limita principala a a.s. decurge însa din însasi natura domeniului studiat, a relatiilor dintre opiniile, atitudinile, convingerile si comportamentele umane, care nu urmeaza nici pe departe un model liniar de determinare. I.M.