Asistența socială de astăzi

Introducere

“Cele mai importante lucruri au fost realizate de oameni care au continuat să încerce chiar şi când se părea că nu mai există nici o speranţă.”

Dale Carnegie

Am ales să tratez această temă deoarece sistemul de asistenţă socială are o importanţă deosebită în cadrul serviciilor publice acordate de orice stat.

De exemplu, în cadrul Uniunii Europene, una dintre preocupările majore este legată de obţinerea excelenţei profesionale prin stabilirea standardelor şi a cadrului calificărilor profesionale, inclusiv în asistenţa socială. Ca profesie cu o istorie de secole, asistenţa socială a devenit un partener practic al politicilor publice în lupta cu ceea ce, la jumatatea secolului XX, lordul Beveridge numea “cei cinci giganţi”: lipsurile, boala, ignoraţa, mizeria şi inactivitatea. Mai mult, putem considera că asistenţa socială participă la schimbarea socială, având contribuţii importante la reconfigurarea structurilor sociale ale secolului XXI, în contextul mai larg al globalizării.

În primul capitol mi-am propus să prezint structura sistemului de asistenţă socială în general şi să analizez elementele tradiţionale, conţinutul şi direcţiile de dezvoltare ale diverselor sisteme naţionale de asistenţă socială.

În cel de-al doilea capitol m-am axat pe prezentarea structurii actuale a sistemului naţional de asistenţă socială şi a instituţiilor corespunzatoare acestuia.

În ultimul capitol regăsim descrise serviciile de asistenţă socială, clasificarea lor şi funcţiile îndeplinite de acestea.

Prin contribuţia sa la incluziunea socială a grupurilor aflate în situaţie de risc, prin creşterea calităţii vieţii anumitor categorii sociale vulnerabile şi prin programele sociale de reducere a sărăciei, asistenţa socială contribuie fără îndoială la procesul de dezvoltare socială.

1. SISTEME MODERNE DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

“Cu toţii trăim sub acelaşi cer, dar nu toţi avem acelaşi orizont.”

Konrad Adenauer

1.1 Precizări intrdoductive

Per ansamblu, asistenţa socială este influenţată de modelul anglo-american, dar vom vedea că există şi alte tipuri de asistenţă socială. Cu toate că în literatura academică se discută despre modelul anglo-american, sistemele europene de asistenţă socială sunt totuşi construcţii diferite, comparativ cu sistemele din America de Nord. Chiar dacă acestea s-au intersectat la un moment dat, formând o mişcare socială ce reprezenta un front comun în dezvoltarea profesiei, în timp, ele s-au format relativ diferit, evoluţia socială, economică şi politică a celor două continente punându-şi amprenta şi asupra sistemelor de asistenţă socială. De exemplu, dacă în America de Nord s-au dezvoltat în mod special serviciile de asistenţă socială, în Europa predomină prestaţiile sociale, ceea ce conduce la birocraţie.

O altă distincţie se face între sistemele de asistenţă socială din ţările occidentale şi cele din ţările în curs de dezvolatre.

O distinţie netă în privinţa caracteristicilor sistemelor de asistenţă socială comparativ cu cele anglo-americane întâlnim în ţările africane şi asiatice, a căror cultură, religie şi stil de viaţă constituie factori determinanti în concepţia arhitecturală a sistemelor de asistenţă socială. Mai specifice sunt sistemele de asistenţă socială de pe continentul african, unde rata foarte ridicată a sărăciei stagnează elementul civilizator.

Un caz special îl constituie ţările din fostul lagăr comunist, unde sistemele de asistenţă socială se află într-un proces intensiv de reconstrucţie şi aliniere la sistemele de asistenţă socială din ţările occidentale-europene, cu tradiţie în domeniu. După cum se ştie, în aceste ţări regimurile politice au eliminat profesia de asistent social din nomenclatorul profesiilor, reducând sistemele de asistenţă socială doar la instituţii de protecţii socială de dimensiuni mari, unde erau de obicei “izolaţi” copii abandonaţi. După căderea regimurilor toataliare din Europa Centrală şi de Est, odată cu instaurarea democraţiei şi a economiei de piaţă, au aparut şi problemele sociale negate până atunci şi, implicit, necesitatea sistemelor de asistenţă socială.

1.2 Stuctura unui sistem de asistenţă socială

Pentru a funcţiona eficient, orice sistem de asistenţă socială ar trebui sa conţină urmatoarele

elemente structurale fundamentale:

- Capitalul uman implicat în sistem – este extrem de imoprtant deoarece de expertiza acestuia depinde eficienţa sistemului; cu cât personalul de specialitate din sistem este mai bine pregătit, cu atât intervenţiile practice sunt mai profesioniste. Asistentul social sprijină beneficiarii în rezolvarea problemelor, apare în viaţa lor atunci când aceştia se confruntă cu nevoi sociale, cu situaţii limită, cu diverse tipuri de dificultăţi. Aşadar, misiunea asistentului social se regăseşte în: informarea şi consilierea beneficiarilor, participarea la rezolvarea probelemelor de la nivel individual şi comunitar; îmbunătăţirea calităţii vieţii grupurilor sociale vulnerabile; schimbarea atitudinală şi comportamentală; reducerea riscurilor .

- Beneficiarii sistemului (persoane asistate) – aceştia pot fi: persoane cu handicap, persoane cu boli cronice, persoane sărace, şomeri, persoane discriminate şi izolate social, copii maltrataţi sau abuzaţi, persoane care se confruntă cu probleme maritale, vârstnici, persoane dependente de droguri şi alcool, victime ale violenţei domestice, refugiaţi, victime ale dezastrelor naturale, ale divorţului şi separării, copii abandonaţi, victime ale traficului de fiinţe umane, practicantele sexului comercial, victimele terorismului, cerşetori, vagabonzi, delicvenţi etc.