Avantajele și Dezavantajele Chestionarului Sociolologic

( I ) Introducere

a) Ancheta Sociologica.

Aancheta sociologică reprezintă o tehnică de cercetare specifică sociologiei şi se realizează cu precădere cu ajutorul chestionarului sociologic şi al interviului. Aceasta are ca scop cunoaşterea realitatii faptice din diverse domenii ale socialului precum şi a opiniilor şi atitudinilor membrilor diferitelor grupuri sociale. Pe baza cunoaşterii acestor 2 elemente, ancheta sociologică poate previziona asupra comportamentului de viitor al respectivelor grupuri.

b) Scurt istoric al chestionarului

De-a lungul istoriei chestionarul sa dovedit a fi una din tehnicile cele mai frecvent utilizate în ştiinţele socioumane. Theodore Caplow (1970), analizând principalele surse de date din articolele publicate în Revue Française de Sociologie (1965–1967) şi în The American Sociological Review (1966–1967), sublinia faptul că anchetele prin interviu şi chestionar reprezentau mai mult de jumătate din totalul studiilor publicate.

Si în sociologia românească predomină anchetele pe bază de chestionar. Un studiu pe zece ani (1972–1982) asupra revistei de sociologie relevă faptul că jumătate din cercetările realizate, ale căror rezultate fuseseră publicate, se bazau pe aplicarea chestionarelor. Fără a dispune de analize riguroase, chiar o privire sumară asupra producţiei sociologice de până la 1989 şi, mai ales, după această dată, ne îndreptăţeşte să afirmăm că, în sociologia românească, de la relansarea ei în 1965 şi până în prezent, chestionarul a reprezentat principala tehnică de investigare.

Datele sunt cât se poate de concludente şi o analiză mai amănunţită, distingând între chestionare cu întrebări deschise, închise şi ierarhizate, a arătat că cel mai des utilizate sunt chestionarele cu întrebări închise (precodificate).

Chestionarele de tip oficial, concepute ca instrumente de colecţionare a informaţiilor, s-au înmulţit considerabil. Foarte adesea, primul contact cu instituţiile de stat se realizează pe baza unui chestionar. Inscrierea la un concurs de admitere în învăţământ, angajarea într-un loc de muncă, la notariat, la circa financiară etc. impun completarea unor chestionare sau realizarea unor interviuri. Informaţiile astfel obţinute, în afara interesului pentru administraţie, prezintă valoare documentară şi pentru cercetătorul vieţii sociale.

Necesităţile cercetării sociale au impus perfecţionarea recoltării răspunsurilor prin chestionar. Chiar dacă, iniţial, această tehnică a fost utilizată de către etnografi, rafinarea tehnică a chestionarului reprezintă rodul colaborării dintre sociologi şi psihologi. La noi, tradiţia chestionarelor etnografice urcă până la Bogan P. Haşdeu, care, în 1878, lansează un chestionar cu 400 de întrebări referitoare la obiceiurile juridice ale poporului, la viaţa socială din trecut, casă etc., iar în 1886 redactează un al doilea chestionar vizând probleme lingvistice şi mitologice (206 de întrebări). Remarcând valoarea lor de pionierat, Luminiţa Iacob (1995) identifică în aceste chestionare întrebări actuale şi azi pentru problematica etnopsihologică, despre relaţiile comunitare („Care este părerea sătenilor despre orăşeni?“), privitoare la atitudinea faţă de străini sau minoritari („Ce se înţelege pe acolo sub cuvântul străin?“; „Cum sunt priviţi de către popor armenii? Cum sunt priviţi evreii? / şi cum ţiganii?“), referitoare la sistemul rolstatusurilor sociale („Care dintre săteni sunt priviţi ca mai de frunte în sat? Ce fel de însuşiri trebuie să aibă pentru a fi priviţi astfel? Şi prin ce se arată cinstea sau ascultarea ce le dau ceilalţi?“), precum şi la orientările axiologice („Care vini şi greşeli se socotesc ca cele mai grele după părerea poporului?“; „Ce părere are poporul despre beţie? Şi ce părere despre umblarea fără căpătâi?“). Răspunsurile la aceste chestionare difuzate cu ajutorul revizorilor şcolari şi al protopopilor au fost utilizate de Bogdan-Petriceicu Haşdeu în lucrările Obiceiele juridice ale Poporului Român (1878) şi Etymologicum Magnum Romaniae (1886). În 1895, Nicolae Densuşianu expediază intelectualităţii satelor un chestionar cu privire la tradiţiile istorice din ţinuturile locuite de români. La fel procedează Alexandru Odobescu. În 1898, Spiru Haret numeşte o comisie sub preşedinţia lui Gh. Tocilescu pentru elaborarea unui chestionar folcloristic.

Chestionarul a fost publicat întâia oară în anul 1898. Este revăzut în 1904, iar în 1930 se republică de către Constantin Rădulescu Codin.

(II) A) Definitia chestionarului

Chestionarul este unul dintre cele mai frecvent folosite instrumente de realizare a anchetelor sociologice. El este un ansamblu de întrebări scrise, ordonate logic şi psihologic, care impun celor anchetaţi consemnarea, în scris, a răspunsurilor.

B) Clasificarea chestionarelor

a) În funcţie de conţinutul lor, există intrebări care vizează calitatea informaţiilor şi cantitatea lor.

- din punct de vedere al calităţii informaţiilor există:

• chestionarele de date factuale (sau administrative) care conţin întrebări ce urmăresc recoltarea de date cu privire la: sex, vârstă, loc de naştere, stare civilă,domiciliu, profesie.

• chestionarele de opinie care conţin întrebări menite să aducă informaţii cu privire la părerile,atitudinile, motivaţiile, comportamentele celor investigaţi, aspecte ce nu pot fi observate direct.

- din punct de vedere al cantităţii informaţiilor există:

• chestionarele speciale care sunt alcătuite din întrebări ce vizează obţinerea de informaţii cu privire la un singur aspect al unei anumite realităţi sociale;

• chestionarele “omnibus” care cuprind întrebări cu privire la mai multe aspecte al unor realităţi sociale, ceea ce crează posibilitatea cunoaşterii complexităţii respectivelor realităţi, a interacţiunilor şi condiţionărilor fenomenelor cercetate.

b) În funcţie de forma întrebărilor există:

• chestionarele cu întrebări închise sau precodificate, care sugerează câteva posibilităţi de răspuns (2-4 posibilităţi) dintre care subiectul trebuie să aleagă numai o variantă;

• chestionarele cu întrebări deschise, care lasă subiecţilor libertatea exprimării opiniei în forma în care îl reprezintă cel mai fidel;

c) În funcţie de modul de aplicare chestionarele pot fi:

• chestionare autoadministrate, în care răspunsurile sunt formulate de către subiecţi fără ajutorul operatorului de anchetă;

• Chestionarele administrate de către operatorii de anchetă;

• Chestionarele prin telefon ;