Avortul

Problematica avortului

Din punct de vedere sociologic, avortul prezinta semnificatie în ceea ce priveste cresterea sau, dimpotriva, scaderea numarului populatiei, famliile dezorganizate, delicventa juvenila, etc.

Daca abordam aceasta problematica din perspectiva juridica, ne vom referi la protectia dreptului fundamental la viata, la dreptul femeii de a decide cu privire la produsul de conceptie, la interzicerea sau nu, prin instrumente juridice în materie penala a întreruperii cursului sarcinii, etc.

Argumente pro avort

Unul dintre principalele argumente pentru care se admite ideea folosirii avortului, este acela conform caruia produsul de conceptie nu are viata, deci nu exista acea valoare sociala fundamentala  viata - , valoare pe care legea o protejeaza foarte strict. Se considera în aceasta opinie ca fetusul este doar un proiect al fiintei umane si nu o fiinta umana în sine, acest lucru evident doar în momentul nasterii. Avortul nu este astfel privit decât ca un act medical prin care se expulzeaza din corpul mamei un tesut fetal, care nu are proprietati mai deosebite decât oricare alt tesut din corpul acesteia.

O varianta a acestei teorii o reprezinta aceea conform careia nu exista viata în fetus, pâna în momentul primelor miscari ale acestuia care sunt simtite de mama(quickening). Pâna în acel moment fatul poate fi separate de corpul mamei, la fel cum se îndeparteaza orice alt tesut bolnav.

Acest moment se considera a fi situat în jurul perioadei de 20 saptamâni, adica patru luni si jumatate de la implantie. În secolul XIX, numeroase legi incriminau avortul, însa permiteau realizarea acestuia pâna în momentul primelor miscari simtite de mama.

O alta opinie pro avort este reprezentata de teoria viabilitatii, teorie ce stipuleaza ca un fetus poate sa fie îndepartat în orice moment din corpul mamei, de la conceptie si pâna în momentul în care acesta devine viabil. Perioada de viabilitate se considera a fi situata în jurul perioadei de 20  24 saptamâni de la fertilizare. Viabilitatea poate fi definita drept capacitatea fetusului de existenta independenta. Se considera ca avortul este legal pâna în acest moment, moment de la care fetusul poate supravietui în situatia în care ar fi separate de corpul mamei. Cu alte cuvinte, se considera ca pâna la acest moment fetusul nu are o viata de sine statatoare.

Unele state folosesc termenul de viabilitate pentru a stabili momentul în care copilul nenascut are recunoscut dreptul fundamental la protejarea vietii sale. Spre deosebire de legislatia civila româna, unde se recunosc drepturi copilului nenascut, cu conditia ca acesta sa se nasca viu, anumite sisteme de drept adauga pe lânga aceasta conditie si aceea ca copilul sa fie viabil.

Una dintre opiniile pro avort cu cel mai mare impact este aceea conform careia femeia are dreptul de a decide asupra propriului ei corp. Potrivit acestei conceptii, decizia cu privire la întreruperea cursului sarcinii este o chestiune care tine exclusiv de vointa mamei. Fetusul nu este altceva decât un tesut fetal, o excrescenta de materie organica din corpul mame, de care aceasta poate dispune în mod liber prin propria ei vointa.

În 1973, în SUA, Curtea Suprema a statuat în celebrul caz Roe v. Eade ca fiecare femeie gravida are dreptul constitutional de a dispune cu privire la produsul conceptie. Curtea Suprema nu spune explicit în decizia sa ca viata nu începe la conceptie, insa afirma ca cuvântul persoana nu include în sfera sa si pe copilul nenascut. În acest sistem de gândire, statele nu pot restrictiona sub nici o forma întreruperea cursului sarcinii în timpul primelor 3 luni de sarcina (primul semestru). Se admiteau într-un timp anumite restrictionari de la sfârsitul lunii a treia pâna în momentul aparitiei viabilitatii si pâna la nastere (al treilea semestru), cu exceptia cazurilor în care se facea simtita necesitatea protejarii vietii sau sanatatii mamei.

Violul sau incestul reprezinta un alt argument în favoarea admiterii întreruperii cursului de sarcina. Nu se poate admite în aceasta teorie o sarcina nedorita, datorita unui abuz, sarcina care creeaza viitoarei mame grave incoveniente de ordin social. Neexistând consimtamântul femeii la producerea actului sexual, nu exista nici consimtamântul cu privire la purtarea unei eventuale sarcini. Acesta este unul dintre argumentele care se gasesc în majoritatea legislatiilor penale, în material exceptiilor care permit efectuarea avortului.

Aproape toate statele lumii admit din punct de vedere legal avortul, daca acesta este necesar pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea mamei, pe de alta parte. Nu se pune problema existentei sau nu a vietii în ce priveste produsul de conceptie, ci, mai degraba, am putea spune ca ne aflam în prezenta unei stari de necessitate, în care fapta se savârseste pentru a salva de la un pericol imminent si care nu putea fi înlaturat altfel viata, integritatea corporala sau sanatatea unei personae, în speta mama.

Medical, pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea femeii gravide, este nevoit sa sacrifice viata fatului, prioritate având valoarea sociala reprezentata de mama. Faptei îi lipseste pericolul social si vinovatia autorului, ea find o reactie legitima fireasca  recunoscuta ca atare de constiinta sociala  în fata unui pericol grav si imminent. Conflictul se afla între doua valori (interese sociale) la fel de juste si de legitime. Legea însa acorda primat acelui interes care este pus în pericol, pentru ca vatamarea care îl ameninta este mai grava si mai iminenta în comparatie cu vatamarea care se produce celuilalt interes.

Desi Codul Penal al României, în art. 185 alin.2 pedepseste întreruperea cursului sarcinii fara consimtamântul femeii însarcinate, în alin.6, lit.c prevede ca nu este pedepsit medical care a interrupt cursul sarcinii, atunci când femeia s-a aflat imposibilitatea de a îsi exprima vointa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor legale. De asemenea, cu toate ca limita pentru efectuarea avortului legal este de patrusprezece saptamâni de la fecundare, conform art.185 alin.1, lit.c, se admite efectuarea avortului si dupa depasirea acestei vârste, când întreruperea cursului sarcinii se impune din motive terapeutice, potrivit dispozitiilor cuprinse în legile care se afla în vigoare.

Se considera, într-o alta opinie, ca întreruperea cursului sarcinii trebuie admisa, daca fatul prezinta defecte fizice sau psihice majore (acest argument pro avort mai poarta numele si de euthanasia prenatala). Se pune aici problema de a sti daca fatul are structura fizica si psihica îndeajuns de intacte, pentru a se admite sau nu continuarea vietii sale în starea în care se afla. Ratiuni de ordin social ce privesc nasterea unui copil cu deficiente majore, care ar face ca atât viata lui cât si a celor care au sarcina cresterii lui sa fie extrem de dificile, duc la solutia întreruperii cursului sarcinii într-o astfel de situatie. Faul este