Avortul ieri și astăzi

“În trecut, avortul lua viaţa unui om, unde, altfel, doi ar fi murit. Astăzi avortul ia viaţa unui om, când, altfel, amândoi ar trăi.”

Prof. Dr. Erich Blechschmidt, embriolog de renume mondial, Gottingen, Germania

Eu am ales să scriu despre avort, acesta fiind un subiect foarte controversat, chiar şi în secolul XXI. Mi se pare foarte interesantă, în special, evoluţia lui în timp, cum era privit în trecut şi cum se fac avorturi în exces astăzi. De asemenea, la un seminar de sociologie am discutat despre nişte cifre foarte ridicate ale numărului de persoane care apelează la avort, ceea ce în trecut era aproape imposibil, indiferent de ţară. Deşi rapoartele arată negru pe alb că sunt o mulţime de avorturi efectuate zilnic, acesta continuă să fie un subiect tabu, precum şi riscurile efectuării lui rămân pentru majoritatea necunoscute.

În primul rând, pentru a înţelege mai bine acest concept, e nevoie de definirea lui. Astfel, am căutat în diferite dicţionare şi cărţi definiţia termenului “avort”. Dicţionarul de Medicină Oxford dă următoarea definiţie: “Expulzarea sau îndepărtarea embrionului sau fătului /copilului din uter în stadiul de sarcină când acesta este incapabil să supravieţuiască”(Dicţionar de Medicină Oxford, 2005, p. 81). În "Reglementarea întreruperii cursului sarcinii şi infracţiunea de avort" apărută în anul 1967, Dumitru Valeriu Mihăescu, defineşte avortul după cum urmează: "orice expulzare a produsului de concepţie, mort sau viu, înainte de sfârşitul lunii a 6-a, adică de 180 zile de la concepţie, dată considerată ca fiind aceea care asigură viabilitatea fătului. Dicţionarul de Sociologie, defineşte avortul ca fiind "întreruperea sarcinii prin expulzia spontană sau provocată a fătului din cavitatea uterină înainte ca acesta să fie născut normal."( Zamfir, Cătălin şi Vlăsceanu, Lazăr 1998 ) Cea mai actualizată definiţie a avortului este "Avortul este întreruperea sarcinii unei femei deja însărcinate prin uciderea copilaşului - embrionului sau a fătului în viaţă", de pe un site în limba engleză (www.abort73.com/HTML/I-B-2-choice.html).

Deşi rata avorturilor în Europa este în continuă creştere, în ultimii 15 ani, circa 20 de milioane de copii au fost avortaţi, conform Institutului pentru Politici Familiale( IPF), eu ma axez pe problema avortului în România. Marea Britanie, Franţa, România,Italia şi Spania sunt ţările cu cel mai mare număr de avorturi din UE (citat de site-ul LifeSiteNews.com ).

În România, odată cu venirea la conducerea ţării a lui Nicolae Ceauşescu, el a pus bazele unei dictaturi naţional-comuniste,al cărei scop era reinventarea ţării şi ai locuitorilor săi, proces care avea să dureze 24 de ani, care avea ca scop naşterea copiilor la comandă-decreţeii. Experimentul a început în 1966, când Ceauşescu a semnat decretul 770, prin care se interziceau avorturile, maternitatea devenind astfel o problemă de stat. Astfel, o femeie avea dreptul să facă un avort doar dacă avea peste 40 de ani sau patru copii în întreţinere. Decretul 770 a fost certificatul de naştere pentru “Omul Nou”. Nicolae Ceauşescu considera că oamenii nu faceau faţă erei lui, astfel , doar copiii aveau şansa să devina „Oameni Noi”, care să ajute România să-şi ocupe locul binemeritat în lume. Odată cu interzicerea avortului, au dispărut şi toate mijloacele de contracepţie, acestea devenind un subiect tabu, femeile din România au rămas fără vreo şansă de scăpare, ele erau forţate să devină mame. Un exemplu din acea perioadă, din 1970, este Delia Budeanu, prezentatoarea singurului post de televiziune existent în România, care în lipsa prezervativelor şi a pilulelor contraceptive, a fost nevoită să-şi provoace un avort,folosind metode care nu aveau nicio legătură cu medicina, aruncându-se într-un bazin cu apă rece, chiar dacă exista riscul de a-şi provoca un infarct.

Doctorul ginecolog Adrian Sârgiozan mărturiseşte : “Femeile îşi băgau în uter tot felul de obiecte bizare, de la muştar la ceai, antibiotice, până şi bucăţi de plante, despre care tradiţia populară spunea că provoacă avortul.Scopul era simplu: să o facă să sângereze, să poată merge la spital,ca să i se faca un chiuretaj legal şi să se întoarcă acasă.”

Femeile care nu puteau să recurgă la un aşa-numit avort spontan, erau nevoite să apeleze la întreruperile de sarcină ilegale,făcute pentru bani de către doctori dar mai ales de amatori, care nu aveau nicio pregătire medicală. Un exemplu în acest caz este Zina Dumitrescu, o foarte cunoscută prezentatoare de modă, care a rămas însărcinată. Ea a apelat la un medic care i-a făcut chiuretaj pe masa ei din bucătărie, nefiind anesteziată total.

Autorităţile au ascuns de opinia publică toate efectele negative cauzate de interzicerea avorturilor. Într-o societate considerată liberală după standardele comuniste, nimeni nu sufla o vorbă despre zecile de femei care mureau zilnic din pricina avorturilor ilegale.