Case de Corecție pentru Minori

Pe 11 august 1862, pe baza reglementărilor din „Condica criminală”, se adoptă, sub dub domnia lui Cuza, ”Regulamentul pentru organizarea serviciului stabilimentelor penitenciare şi de binefacere din România”. În articolul 7 şi 8 se prevede pentru întâia oară la noi în ţară înfiinţarea unui penitenciar deosebit, penitenciarul nevârstnicilor pentru minorii de la 8 la 20 de ani.

Pe data de 22 aprilie 1864, bazat tot pe ”Condica Criminală” - deoarece practic nu se luase nici un fel de măsuri ”Regulamentul general pentru aresturile districtuale din toată ţara” stabileşte ca nevârstnicii să fie separaţi de adulţi în închisori. Drept urmare, la scurt timp după intrarea în vigoare a celor două regulamente menţionate mai sus, a luat fiinţă prima închisoare pentru minori la noi în ţară la Mânăstirea Cernica.

În anul 1868, închisoarea de minori de la Mânăstirea Cernica (înfiinţată în 1864) - devenind neîncăpătoare - s-a mutat la Schitul Balamuci în vederea înfiinţării unei case de corecţie şi de aici, la scurt timp, la Mânăstirea Căscioarei.

Pe 1 februarie 1874, intră în vigoare ”Legea privitoare la regimul închisorilor” (înlocuieşte cele două regulamente mai sus menţionate - din 1862 şi 1864), pune accentul tot pe separarea condamnaţilor în închisori.”Nevârstnicii condamnaţi - prevede art. 24 din lege - vor fi închişi în case speciale care vor purta numele de case de educaţiune corecţională”. Această reglementare poate fi considerată ca reprezentând actul de naştere al instituţiilor de reeducare la noi în ţară.

Centrul de Reeducare minori Găeşti

În anul 1966 a luat fiinţă la Găeşti, jud. Dâmboviţa ”Institutul de reeducare Minori”. Istoria acestei instituţii de reeducare începe în anul 1959 când prin Ordinul M.I. nr. 3640-59 se transforma penitenciarul Ocnele Mari în colonie de minori cu regim restrictiv. De la Ocnele Mari, Centrul a fost mutat de mai multe ori, la data de 15 noiembrie 1963 în Oraşul Sfântul Gheorghe, în septembrie 1965 la Păltiniş, lângă Miercurea Ciuc, pentru ca în 1966 să fie mutat la Găeşti.

Începând cu data de 30 decembrie 1977, minorii au fost puşi în libertate, Centrul de Reeducare fiind desfiinţat. La data de 13 martie 1978, se înfiinţează în baza decretului 80/1978, Şcoala Specială de Muncă şi Reeducare Găeşti, care va funcţiona în conformitate cu decretul 218/1978. Respectivul decret, declarat atunci tranzitoriu, va anula prevederile codului penal referitoare la măsurile educative aplicate minorilor. În urma decretului nr. 11/ 26.01.1988, SSMR Găeşti este desfiinţată, reînfiinţându-se la 15 septembrie 1988. După evenimentele din decembrie 1989, şcoala va mai funcţiona conform decretului 218/1978 până la 1 octombrie 1992, când a fost abrogat prin Legea 104/1992.

De atunci şi până în prezent, Centrul de Reeducare Găeşti funcţionează în baza decretului 545/1972, aici fiind internaţi minori cărora instanţa de judecată le-a aplicat măsura educativă a internării conform prevederilor articolelor 104-106 cod penal.

Obiectivele urmărite: şcolarizarea minorilor , reintegrarea sociala a copiilor cu cerinte educative speciale.

Finanţarea Centrului de reeducare Găeşti se asigură din venituri proprii (donaţii, sponsorizări) cât şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat, potrivit legii.

Durata de funcţionare a centrului este nelimitată, centrul fiind o organizaţie de mărime mijlocie care funcţioneaza pe plan local şi naţional.

Conform dispoziţiilor normative in vigoare in acest moment, minorul sub 14 ani nu răspunde penal, intre 14-16 ani răspunde penal dacă se dovedeşte că a savârşit fapta cu discernământ, iar peste 16 ani existenţă discernământului se prezuma. Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsura educativă sau i se poate aplica o pedeapsă, iar în conformitate cu prevederile art. 100 al. 2 măsurile educative trebuie luate cu prioritate. Conform art. 101 din Codul penal acest masuri sunt :

- mustrarea

- libertatea supravegheata

- internarea intr-un centru de reeducare

- măsura internării intr-un institut medical-educativ.

Decretul numarul 545/1972 işi propune reeducarea infractorilor minori şi prevede derularea întregului proces de executare a măsurii educative a internării minorilor : de la internarea iniţiala a acestora în centrele pentru primire şi observare, la repartizarea acestora în secţii special organizate, pana la transferul acestora în centrele de reeducare organizate in vederea educării si pregătirii profesionale. Centre de reeducare asigura, in principiu, un sistem educativ. In acest sens este de reamintit art. 2 din Protocolul 1 la Convenţia Europeana a drepturilor omului care prevede ca dreptul la instruire nu i se poate refuza nimănui.