Comportomantul Social

Comportamentul social al oricarei persoane depinde în mare masura de valorile, atitudinile, normele, interesele si idealurile acelei persoane. Acesti termeni sînt definiti într-o multime de modalitati, vizînd conceptii larg cunoscute publicului sau conceptii noi, originale, dar toate avînd la baza aceleasi principii.

.1. VALORILE SI ATITUDINILE

Acceptiunea cea mai frecventa a termenului de valoare este aceea de principii generale si abstracte despre ce este important si de pretuit în viata, cum trebuie oamenii sa se comporte si sa aprecieze (în termeni de bun-rau, drept-nedrept, urît-frumos etc) situatiile, evenimentele, persoanele precum si obiectele sociale si naturale. Astfel de principii sînt: bunatatea, adevarul, dreptatea, libertatea, cooperarea, competitia, realizarea de sine. O astfel de definitie are, însa, un caracter orientativ. Important este a dezvalui mai analitic notele fundamentale ale conceptului si de a vedea relatia cu alte notiuni apropiate, referindu-ne atît la valorile sociale (ca elemente principale ale contextului sociocultural) cît si la varianta lor interiorizata la nivel de personalitate.

Conceptele mai importante cu care cel de valoare se intersecteaza sînt: atitudinea, norma, idealul, interesul, nevoia si trasaturile de personalitate.

Marea majoritate a definitiilor numesc atitudinea o dispozitie sau predispozitie psihica, o propensiune de a reactiona într-un mod caracteristic fata de datele realitatii. Este vorba deci de o variabila latenta care devine analizabila pe plan experimental prin opinii, sentimente, moduri de comportare fata de situatii, evenimente, persoane, idei, valori etc. Practic, atitudinea transpare în coerenta sau consistenta modurilor de comportare ale individului, în unitatea ori convergenta acestora. Atitudinea se reflecta în postura, miscari, privire, voce. Omul se schimba gratie actelor sale de conduita, iar consecintele sau rezidurile evalutive se organizeaza într-un sistem stabil si dinamic (atitudini) care-la rîndul lor-vor determina actele comportamentale ulterioare.

Fata de normele sociale care sînt si ele standarde ale conduitei, valorile sînt prescrieri mai generale ale modului de comportament, fiind, în acelasi timp si scopuri. Normele sociale ne spun cum sa ne comportam în împrejurari date, fara a constitui însa , mobiluri ale organizarii vietii pe termen lung. De exemplu a saluta un cunoscut este o norma nu o valoare propriuzisa. Aceeasi valoare este punct de referinta pentru mai multe norme, valorile fiind baza pentru respingerea sau acceptarea unor norme particulare. Pe de alta parte, normele sociale apar individului mult mai exterioare si impersonale,în timp ce valorile sînt resimtite mai intim impregnate în eu.(Rokeach)

Cît despre raportul dintre ideal si valoare, acesta este mai greu de descifrat. Dupa unii, idealul ar fi o valoare generala pe care individul o formuleaza sub influenta societatii si spre a carei realizare tinde din toate puterile, valoare ce devine criteriu de apreciere a tuturor celorlalte valori. În mod obisnit, însa, idealurile de viata ni se înfatiseaza ca o îmbinare a nazuintelor si aspiratiilor indivizilor si estimarea posibilitatilor proprii si a tendintelor dezvoltarii sociale. Idealurile apar mai concrete decît valorile si nu au functii de criterii în evaluarea actiunilor noastre sau ale altora: idealul de a deveni avocat implica anumite valori, dar nu opereaza ca un standard al aprecierii conduitelor proprii sau ale altora.

Rokeach consemneaza distinctia dintre valoare si interes în urmatorii termeni: "Un interes este doar una dintre manifestarile valorii si prin urmare are doar citeva din atributele acesteia. Un interes poate...ghida actiuni..., poate servi functiilor de adaptare, aparare, cunoastere si actualizare a elui. Dar interesul... nu este clasificabil ca un mod ideal de comportament sau stare ultima a existentei. Ar fi dificil de argumentat ca un interes este un standard sau ca are caracterul de ar trebui".

Valorile nu pot fi identificate nici cu nevoile, acestea (valorile) aparînd ca o reprezentare pe plan cognitiv a nevoilor si, la nivel individual, ca o sinteza a trebuintelor personale cu cele grupal-societale. Eul simte de multe ori tendinta de a nega, de a nu recunoaste anumite nevoi, dar valorile nu sînt niciodata negate de eu. Spre deosebire de nevoi, valorile sînt proprii omului. În acest sens Ludwig von Bertalanffy noteaza ca "... valorile sînt în parte verbalizari ori simbolizari ale datelor biologice si aceasta se aplica la multe valori superioare, ce sînt, frecvent, fara utilitate biologica".

Trasaturile de personalitate, prin gradul lor de generalitate în structura personalitatii, se aseamana cu valorile. Dar în vreme ce valorile sînt criteii ale dezirabilitatii, trasaturile sînt mai degraba caracteristici instrumentale neutre axiologic ale personalitatii. Introvertit, extrovertit, vorbaret, dominant sînt stiluri de comportament si nu scopuri de urmarit. Desi aceste trasaturi pot face parte din ideal, devenind astfel scopuri.

Între valoare si atitudine exista un raport ce determina în mod clar comportamentul uman în societate. Mediul obiectiv pe care îl gaseste un copil la nastere, cuprinde, pe lînga sfera tehnologica, economica, sociala etc, si un sistem al valorilor, un univers axiologic. Dintr-o perspectiva macrosociologica, valorile ne apar ca date obiective, supraindividuale, ca fapte sociale. În acet fel putem vorbi despre atitudinea fata de valori, asa cum vorbim de atitudinea fata de parinti, scoala, biserica etc. Astfel diferenta dintre valoare si atitudine este clara, prima reprezentînd obiectul atitudinii, iar a doua reactiile, pozitiilor indivizilor. Dar acesta este doar un nivel al relatiei dintre valori si atitudine. Pentru ca daca ne referim la valori ca principii despre dezirabil, interiorizate în structura personalitatii, atunci distanta între subiectiv (reactie atitudinala) si exterior (valoare obiectiva) dispare: delimitarea atitudine-valoare (interiorizata) devenind mai greu de realizat.

Dar chiar si în aceasta postura, între valori si atitudini se pot stabili anumite diferente, ce recurg în principal din faptul ca o atitudine se refera la un complex de convingeri vizavi de un obiect sau situatie, pe când o valoare se refera la o singura convingere, însa una de mare generalitate. Valorile ocupa un loc mai central în configuratia personalitatii umane si ele ghideaza deopotriva atitudinile, judecatile si principiile noastre, exprimîndu-se prin acestea. Plasate mai în centrul sistemului motivational, valorile determina si asigura direct procesele de aparare si manifestare a eului, stima de sine. Continutul atitudinilor este legat de aceste mecanisme doar mijlocit. De asemenea, atitudinile nu sînt prin ele însele standarde ale conduitelor noastre în vreme ce valorile au prin excelenta aceasta functie.