Conceptul de putere

,,Puterea este parazitul unui organism trans-social, ce insoteste intreaga istorie a omului, si nu doar istoria politica."* (Roland Barthes, Lectia )

Un punct de plecare bun in analiza conceptului de putere, il reprezinta acest citat. Acesta dezvaluind intr-un mod mai subtil firul urmat de lucrarea mea in analiza conceptului.

Inainte de a icepe sa aprofundez studiul acestei tematici voi da o definitie** a termenului de putere, pentru o buna intelegere a subiectului lucrarii. Puterea constituie ,,faptul de a putea; capacitate, insusire, posibilitate fizica, morala, intelectuala de a actiona, de a realiza ceva". Ea reprezinta ,,autoritate,stapanire, dominatie", a da posibilitatea cuiva de a se exprima si a actiona in numele altcuiva.

Pentru lucrarea mea am avut ca material de baza trei texte ce urmaresc conceptul din trei puncte de vedere diferite, care permit o intelegere foarte clara asupra subiecului. Prima lucrare ,,A supraveghea si a pedepsi" a lui Michel Foucault urmareste modul in care este obtinuta puterea si cum este exercitata aceasta din punct de vedere politic si juridiciar, a doua lucrare, ,,Frica de libertare" scrisa de Erich Fromm, privind fenomenul in cadrul caruia teama de izolare si singuratate a individului genereaza actiuni ce conduc la crearea puterii si transferul ei unor indivizi cu statut superior in societate, iar in cele din urma, analiza lui Foucault asupra sexualitatii, ce sustine ideea conform careia sexul reprezinta un mecanism de dobandire a cunoasterii, ce coicide cu exercitarea si transferul de putere.

Lucrarea ,,A supraveghea si a pedepsi" a lui Michel Foucault reprezinta un studiu critic asupra conceptului de pedeapsa. Fucault isi dezvolta acest studiu urmarind firul istoric al semnificatiilor acestui termen. Porneste de la notiunea de putere prin tortura si prin sclavie, trecand mai apoi la notiunea de putere in practicile moderne.

In ordine pentru a se intelege trecerea de la o forma de exercitare a puterii la alta autorul isi structureaza lucrarea pe patru parti, acestea avand un titlu reprezentativ pentru continutul lor. Fiecare parte este formata din doua sau trei capitole.

Conform lui Deleuze, Foucault ,,inventeaza o noua conceptie despre putere", ce este reprezentata prin cateva caracteristici:

In primul rand puterea este pozitiva, de aceasta data puterea fiind tratata intr-o maniera mai indulgenta, autorul prezinta in acest sens o imagine ce dezvaluie ca puterea nu este obligatoriu cegativa, adica avand caracteristici reactive, punitive si represive. Desi prin modalitatea de aplicare si metodele de obtinele a puterii pare a fi brutala si ingretosator de agresiva, aceasta este doar rezultatul alimentarii sale cu nevoile umane, exprimate mai apoi intr-un mod creator. Ideea aceasta a unei puteri pozitive, creatoare, transforma pe oricine intr-un complice prin participarea la crearea puterii, iar victimele ajung sa devina propriul lor ,,calau". Individul alimentand acestea in mod involuntar.

In al doilea rand puterea primeste calitatea de extrateritorialitate. Prin acest calificativ intelegem ca puterea nu coincide doar unui singur mediu sau cadru, adica in spatiile institutiilor statale, spre exemplu, ci este prezenta si in spatiile sociale ce ne inconjoara pe toti. Asadar, daca nu este reprezentanta unui anumit spatiu nu are nici o tiplogie stabila sau un model fix.

Puterea reprezinta exercitiu, in al treilea rand. Aceasta nu este ceva detinut deja de anumite persoane, in general o clasa dominanta de persoane, ci este ceva ce se dobandeste, se exerseaza. Se dobandeste in urma exercitiilor si la un nivel micro ceea ce inseamna ca puterea nu apartine dar unei anumite categorii de oameni sau nu este exercitata doar intr-un spatiu apatinand unuia dintre cele doua tipuri de nivele, ci in cazul tuturor. Avand in vedere acest lucru putem spune ca exista interactiune intre cele doua nivele.

Nu in ultimul rand puterea constituie cunoastere. Cele doua fiind inseparabile, cu alte cuvinte, este necesar ca individul sa detina o masa de informatii in ordinea dobandiri si detineri puterii. In acest sens practicile asociate cunoasterii, cum sunt domeniile medicinei si psihanalizei, transforma in subiect al cunoasterii fiinta umana.

In cele din urma puterea este vazuta si analizata din punct de vedere istoricesc. Foucault isi dezvolta analiza pe baza exemplelor din istorie. Analiza sa dezvaluie evenimentele petrecute in decursul celei de-a doua jumatati a secolului XVIII in care puterea isi schimba modul de exercitare complet. Se trece de la agresivitate si barbarie la modelul pozitiv al puterii. Studiile sale urmaresc ideea ca in decursul secolului XVIII, in epoca moderna au loc mai multe modificari ce constau in inlocuirea tehnicilor de exercitare a puterii cu scopul de obtinere a adevarului si de pedepsire, prin activitati de schinjuire, mutilare etc, cu tehnici ce au ca tinta nu corpul, ci spiritul si judecata victimei. Aceste din urma tehnici au un alt fel de efect fata de vinovat, ce este considerat a fi favorabil, atat pentru vinovat, cat si pentru martori si participantii la proces, tehnica absorbindu-i pe acestia de vina. Mai simpist, se trece de la pedepsirea corporala a vinovatului la incercarea de a il reabilita prin mijloace ce tin de domeniul psihologic si spiritual.

Pentru a intelege mai bine cele prezentate mai sus, voi rezuma succind lucrarea lui Foucault, axandu-ma mai mult pe capitolele ce au relevanta mai mare pentru subiectul nostru.

In prima parte ,,Supliciul", autorul incepe cu o comparatie intre doua tipuri de putere, urmand ca mai api, sa detalieze si sa vorbeasca despre fiecare tip in parte. Descrie mai intai foarte deschis si brutal modalitatea in care a fost executat si pedepsit un criminal, iar apoi este exemplificat un program al unui centru de tineri detinuti. Ambele se afla in Paris insa momentele sunt plasate la o distanta considerabila de timp, una fata de cealalta. Timp in care au loc schimbari cruciale in sistemul de judecata, ajungandu-se la forma de justitie din zilele noastre. Principala schimbare este reprezentata de disparitia pedepsei fizice. Tinta pedepsiri nu mai reprezinta trupul vinovatului, ci moralitatea si spiritul sau.

Autorul continua cu o definire a termenului de ,,supliciu", din punct de vedere al sistemului juridic si/sau penal din perioada inchizitorie. Anume ca supliciul reprezinta o suferinta fizica, savarsita in cazul unr greseli si fapte grele si nu din cauze personale sau din accese de furie. Pedeapsa este decisa de un grup de indivizi, numit Ordonanta, iar pedepsele sunt decise in concordanta cu gravitatea faptei savarsite de condamnat.Toate aceste mecanisme de pedepsire repreinta o arta, ce are ca scop aflarea adevarului si marturisirea adevarata a inculpatului.Spun ca reprezenta o arta, deoarece totul era infaptuit confrm unui